MARELE LUP ALB

“Presedintele si partidele se bat in promisiuni, in plin an electoral, facute pe spinarea contribuabililor * Inflatia e in galop, pretul petrolului explodeaza, spectrul foametei ameninta UE, iar politicienii anunta ajutoare sociale, mariri de salarii, reduceri de taxe” - asa suna antetul unui ziar central.
Acelasi articol continua: “Presedintele Traian Basescu a convocat liderii partidelor parlamentare la Cotroceni pentru consultari privind cresterea preturilor la alimente si combustibil si identificarea de solutii ce pot atenua impactul majorarii preturilor asupra categoriilor defavorizate.” Pai chiar asa, domnule Basescu? Pai daca preturile sunt dictate de piata, atunci cum poate interveni politicul, prin intermediul statului la imbunatatirea situatiei celor cu venituri mici?
Toata lumea stie ca la ora actuala, avand in vedere ca importurile sunt mai mari decat exporturile, o crestere a veniturilor ar duce cresterea inflatiei. Deasemenea este imposibil sa cresti doar veniturile oamenilor cu venituri mici, si este incorect ca sa se plateasca toate taxele in functie de venitul fiecaruia.
Concluzia mea: scopul convocari este

1. acela de a crea o imagine mai buna a lui Basescu care, chipurile “cauta soluti”
2. punerea deacord cu privire la tapul ispasitor cu doua capete: piata si UE.

La urma urmei se stie cum s-a ajuns aici: practica cotidiana din sistemul financiar, folosirea de suprafete din ce in ce mai mari pentru cultivarea plantelor energetice si furajere, inexistenta unui sistem de asistare sociala (in majoritatea tarilor) care sa fie prodictiv.

PS - pt. cei care imi vor spune ca in vest exista retete de succes in ceea ce priveste dezvoltarea mediului de afaceri privat : citeste asta si asta!

Astazi am sa va spun de ce criza de pe pietele bancare si bursiere nu poate fi rezolvata. Astazi am sa va spun de ce, desi bancile centrale au facut infuzii masive de capital, inca mai exista probleme legate de lichiditatile de pe piata.

Practica bancara:

1. Bancile isi ofera intregul volum de bani spre a fi imprumutate de diverse persoane fizice si juridice.
2. Toti banii sunt blocati in imprumuturi.
3. Nu toti banii blocati in imprumuturi sunt folositi ca bani lichizi. Unii bani imprumutati sunt folositi ca bani electronici sau ca cecuri, asa ca banii raman in seifele bancilor.
4. Banii care raman in seifurile bancilor sunt din nou imprumutati altor clienti.
5. Din nou, o parte din banii imprumutati de doua ori nu sint folositi ca bani lichizi, fiind imprumutati din nou si din nou…
   

Toate bune si frumoase, dar de ce nu se ia in calcul si pericolul? Atata timp cat nu se solicita mai multe lichiditati decat exista se pot emite oricate cecuri, cecuri care sunt recunoscute ca solvabile de toate bancile pe principiul “o mana spala pe alta”. Totodata, desi clientii bancilor nu primesc decat o bucata de hartie pe care scrie o suma, clientul trebuie sa dea bancii suma respectiva plus dobanda. (practic astazi banii nu mai inseamna lichiditati ci inseamna debit).

Pericolul este:

1. La un moment un segment tot mai mare de clienti vor sa foloseasca bani lichizi, asa incat intregul volum de bani este solicitat si pus in miscare.
2. La un moment dat clientii folosesc mai multe lichiditati decat are banca, asa ca banca este nevoita sa imprumute bani de pe piata interbancara.
3. Dar nici celelalte banci nu prea au lichiditati, asa ca dobanda interbancara incepe sa creasca. Aceasta crestere de dobanda interbancara este suportata tot de clienti prin cresterea “usoara” a dobanzilor creditelor.
4. Mai devreme sau mai tarziu intervin si bancile centrale care trebuie sa se asigure ca bancile nu vor ramane fara lichiditati oferindu-si intre ele imrumuturi aiurea.
   

Rezolvarea aparenta face ravagii:

1. De regula banca centrala face o infuzie de bani pe piata, bani care sunt dati bancilor comerciale ca imprumut.
2. Infuzia din partea bancii centrale nu este niciodata suficienta. Daca infuzia este prea mare decat este necesar pentru viitorul apropiat, bancile incep din nou sa imprumute emitand si cecuri care desi sunt “solvabile” nu sunt acoperiti de lichiditati. Daca se cer mai multe lichiditati din partea clientilor decat poate suporta infuzia de capital, criza se adancaste, atragand probleme si in domeniul investitiilor si a pietii bursiere.

Concluzia

• Bancile vor sta, urmarind profituri cat mai mari, intotdeauna la limita de a ramane fara lichiditati (la urma urmei toate crizele le vor suporta clientii bancilor care sunt nevoiti sa dea bani si dobanda pentru o bucata de hartie care este considerata solvabila).
  
• De fapt, traim o criza continua si care nu va inceta atata timp cat bancilor nu li se va interzice sa dea o suma de imprumuturi mai mare decat valoarea banilor pe care ii are.
• Criza se va vedea doar din cand in cand, atunci cand o institutie financiara sau alta va fi declarata insolvabila.

CITESTE SI ASTA

Comentarii:

• acum intelegeti de ce bancile straine se plang ca in Romania se foloseste prea putin cartile de credit? Pentru ca folosirea mai desa a cartilor de credit ar face ca populatia sa foloseasca mai putini bani lichizi, lucru care ar insemna mai multi bani in seifurile bancilor care ar acoperi creditele date ca cecuri sau ca bani electronici, credite care in realitate nu au acoperire.
• acum intelegeti de ce bancile straine se plang de politica BNR-ului, politica care ii mai tin cat de cat in frau pe bancheri?

Dupa ce a disparut banca de investitii americana Bear Stearns (banca care a supravietuit Marii Depresiuni si a trecut peste alte zeci de perioade de recesiune) in turbulentele de pe pietele financiare, analistii financiari au descoperit o noua scuza: scaderea moralului care a atins cel mai scazut nivel din ultimii 16 ani. Specialistii au aratat ca indicele preliminar al sentimentului consumatorilor americani, stabilit de Universitatea din Michigan a pierdut 0,3 puncte ajungand la 70,5 puncte. Expertii se asteapta ca acesta sa scada sub pragul de 70 de puncte si sa se situeaza in jurul valorii de 69 de puncte. Deci,… totul sta in punctele specialistilor?

Ne uitam uimiti cum la noi, de sarbatori, la alimente, preturile cresc in loc sa scada cum se intampla in majoritatea statelor din vest. Este efectul faptului ca oamenii isi permit sa se hranesca bine si sanatos doar de sarbatori.

Chestia aceasta cu prima de sarbatori si cu al treisprezecelea salariu (la bugetari) este doar o gaselnita a stahanovismului bolsevic. Pe atunci, omul trebuia sa munceasca cat mai mult (intrecerea socialista) iar singura satisfactie a muncii prestate in plus era doar al treisprezecelea salariu si primele de sarbatori. Eu credeam ca stahanovismul a murit de mult dar se pare ca inca mai este tinut in viata folosindu-se principiul invers: muncesti cu un program de lucru normal, esti platit prea prost pentru a avea o satisfactie la locul de munca (pentru ca nu iti permiti decat sa te tarasti de la o luna la alta, iar de sarbatori ti se da prima (+ ajutoare de botez, cununie, inmormantare…)

Eu nu vreau prima de craciun, nici cadou, nici ajutor de inmormantare din partea patronului. Eu vreau doar o leafa onorabila pt. toti.

Mai tineti minte de Advarul despre Imobiliare? Iata ca am avut dreptate:

• Peste 600 de mii de americani şi-ar putea pierde casele în urma majorării dobânzilor la creditele ipotecare cu risc ridicat. Estimarea aparţine analiştilor americani, citaţi de Wall Street Journal.
• Dupa o scurta perioada de respiro, piata ipotecara de peste ocean a fost lovita la inceputul lui august 2007 de un val de vesti rele, trimitand bursa americana, si nu numai, „in adancuri”.

• Tot mai multi cetateni si firme din Bulgaria nu-si pot plati imprumuturile

• Urmeaza Romania!!!

Ca un cadou de sarbatori, marile banci centrale “pompeaza” miliarde in sistemul financiar international.

Marile banci centrale au anuntat, in prag de sarbatori, o actiune comuna in incercarea de a tempera neincrederea aparuta pe pietele financiare, potrivit unui comunicat al Rezervei federale americane. Presa internationala comenteaza ca este o decizie extrem de rara, o masura de o astfel de amploare nemaifiind luata de la atentatele din 11 septembrie .

Bancile implicate in aceasta “operatiune” de amploare sunt: Rezerva federala Americana (FED), Banca centrala europeana (BCE), Banca nationala elvetiana, precum si bancile centrale din Canada si Marea Britanie. Toate cele cinci institutii financiare au anuntat ca vor lua diferite masuri care urmaresc obtinerea aceluiasi rezultat : cresterea lichiditatilor pe piata financiara pentru a evita o recesiune economica la nivel mondial.

The New York Times scrie ca numerosi economisti si specialisti ai pietei financiare au salutat decizia anuntata de FED, insa si-au exprimat scepticismul ca va fi suficient pentru a calma tensiunile de pe piata creditelor.

Initiativa Rezervei Federale din Statele Unite si a altor banci centrale de a ajuta piaţa financiara cu un aflux masiv de capital a fost salutata si de premierul britanic Gordon Brown. El a spus isi dorea de mai mult timp o cooperare mai stransa intre marile banci centrale.

Primele efecte ale deciziei bancilor centrale s-au facut deja simtite pe piata petrolului, pretul unui baril fiind in scadere, joi dimineata, pe pietele electronice din Asia.

Asadar, cum spuneam si in Sistemul bancar mondial, bani = credit!!!

Pretul caselor este generat de un mecanism pur speculativ.

Oamenii au fost “dresati” sa se bucure cand creste pretul caselor, “semn” ca economia merge bine. Daca privim retrospectiv pretul caselor din anii 80 in comparatie cu nivelul salariilor si al beneficiilor de atunci vom descoperii ca acum este o discrepanta fantastica. Casele sau houseing-ul este de fapt singurul barometru real economic care arata unde am ajuns - din pacate salariile si profiturile generate de firmele mici si medii nu au saltat precum piata imobiliara – (sclavie).

Pietele imobiliare occidentale sunt monopolizate de corporatii de real-estate care nu sunt decat niste catalizatori pentru ridicarea nejustificata a pretului locuintelor vis a vis de cresterile real economice si salariale din tara. Acesti jucatori imobiliari traiesc din comisioane - vor vrea ca pretul ca fie cat mai mare ca sa isi mareasca profitul (comisionul) - fortand in permanenta pretul pietii. Daca o firma detine peste 50% din piata de real-estate - daca isi pune in minte la o conferinta pot ridica pretul caselor pentru o zona cu 10% super lejer. Tu cand vinzi o casa, ei te sfatuiesc asupra pretului cu care sa o vinzi - prin asta controleaza pretul pietii - ei sunt piata.

Mastodontii imobiliari sunt vasalii bancilor si creditelor imobiliare - o mana spala pe alta.

La urma urmei, chiar daca iti vinzi la anu casa de doua ori mai ieftin, nu ai decat doua alternative: ori iti cumperi alta foarte repede, ori iti cumperi o casa mai mica mai tarziu (ptc preturile vor continua sa creasca).

Cauze ce au dus la ingroparea in datorii (distrugerea) a industriei romanesti:

• • Desfintarea Ministerului Comerţului Exterior. O parte dintre cei care lucrau acolo până pe 22 decembrie 1982 au plecat cu contractele, ieşind din cadrul statului, luând legătura cu partenerii şi spunând că nu se mai derulează contractele prin firmele de stat, ci prin cele pe care şi le-au înfiinţat. La modul „eu mă ocup ca întreprinderile să-şi respecte contractele şi dv. îmi viraţi mie banii”. Unii, după ce încasau banii, nici măcar nu aduceau banii direct în ţară, ci îi băgau în alte mărfuri, din Vest, ca să caştige în plus. (acest minister se putea desfinta dupa infintarea camerelor de comert)
  • Desfintarea Comitetului de Stat al Planificării şi Aprovizionării Tehnico-Materiale. Acest minister se ocupa, de aprovizionarea interprinderilor. Printre primele măsuri, s-a desfiinţat acest minister, spunându-se să se descurce fiecare întreprindere. S-a ajuns ca întreprinderile de stat să cumpere una de la alta, prin intermediari, prin firme-căpuşă. După ‘89, fabrica spunea: „Mă ocup de producţie, nu de cumpărat, aşa că, dacă ai nevoie de metal, ia legătura cu firma cutare, intermediar”. Cel care construia maşini zicea: „Eu nu mă ocup de cumpărat, pentru că am firma asta prin care procur”. Deasemenea se mai ocupa si de planificarea retehnologizarilor in cadrul unitatilor industriale strategice (dupa revolutie nu s-au mai facut retehnologizari). (acest minister se putea desfinta dupa infintarea camerelor de comert)
  • Desfintarea Comisiei Guvernamentale de Ancheta, care a favorizat consecintele celor doua actiuni de mai sus (nasterea coruptiei).
  • Desfintarea Comisiei Nationale pentru Standarde, Metrologie si Calitate (in 1992), lucru ce a condus la neincrederea cumparatorilor in calitatea produselor romanesti si scaderea exporturilor.

Asadar, statul a ajuns sa fie cel mai prost administrator deoarece statul a ajuns sa nu mai aiba organe puternice de control, masura cea mai buna parand a fi privatizarea. Dar si aici, in cazul privatizarilor, la fel ca si in cazul administrarii de catre stat, “micile orgolii” si-au zis cuvantul.

Nu am sa fac polemica pe cazul privatizarilor ci am sa prezint doar cateva probleme:

• • Legea secretizarii privatizarilor, valabila si azi si despre care nimeni nu pomeneste nimic (nici presa, dar nici politicienii care cer, chipurile, desecretizarea anumitor privatizari).
  • Subevaluarea unitatilor. Daca fiecare unitate s-ar fi vandut macar cu pretul terenului de sub dansa, ar fi rezultat urmatoarele:
    • Nici o privatizare nu ar fi putut fi transformata intr-o afacere imobiliara;
    • Vanzarea utilajelor ca fier vechi nu ar fi acoperit nici pe departe pretul de cumparare al unitatii.

GLOBALIZAREA : Capitalism sau Sclavagism ?

FAPT :

In New Delhi s-a interzis vanzarea mancarii pe strada, ocupatie din care traiau zeci de mii de oameni. Mancarea vanduta era foarte ieftina. Nu numai ca vanzatorii raman fara slujba, dar oamenii care mancau de la ei sunt fortati sa manance la restaurant - unde nu isi permit. De ce ? Poate noilor indieni mai bogati nu le place cum arata - dar nu toata lumea poate avea o slujba buna orice ar face. Ceea ce banuiesc ca s-a intamplat - companii detinatoare de restaurante si supermarketuri influenteaza pe cei ce dau legile pe acolo. Toate sunt bune si frumoase dar nu mai ai voie sa vinzi ce produci, trebuie sa fii corporatie pentru “dreptul” asta.

Capitalism sau Sclavagism ?

Despre capitalismul si libera intitiativa toata lumea spune ca sunt bune, de ce sa nu poata fiecare om sa inceapa propria lui afacere cu el singurul angajat, sa vanda ce are in gradina sau ce gateste ? Asta inseamna capitalism liber - lucrul pe care s-a fondat America, aceea de la inceput.

Este mai bine ca cineva sa fie sclav la altul cu salarii cum sunt in India si apoi sa nici nu isi permita sa manance, sa fie subnutrit pentru ca nu mananca destul ? Stii foarte bine ca probabil afacerea lui nu se va dezvolta mai mult din cauza ca sunt zeci de mii ca el, deci ii spui : “lasa-te de ea, cauta-ti o slujba proasta, sau mori , nu imi place cum arati si ce faci” de la inaltimea slujbei tale middle class ?

POLARIZAREA SOCIETATII LA COTE MAXIME

2% din populatia globului detine jumatatea din resursele si bogatiile planetei si implicit ale celorlalti oameni. In 2006 s-a consemnat cel mai rapid ritm de crestere a averilor celor bogati din ultimii sapte ani, informeaza BBC. La nivel mondial exista 9.5 milioane de persoane a caror avere depaseste un milion de dolari, in timp ce numarul super-bogatilor, categorie in care intri numai daca ai in conturi peste 30 de milioane, este de 95 de mii de persoane. Cum spuneam ban la ban trage, anul 2006 avand cel mai rapid ritm de sporire al averilor celor mai bogati oameni din lume.

In acest context exista o serie de factori care fac ca averile sa creasca. In primul rand, in tarile dezvoltate precum SUA sau Marea Britanie s-a inregistrat o crestere economica puternica ce a rezultat in profituri mari pentru corporatii (outsource si concedieri de personal), Rusia a beneficiat din plin de preturile record ale materiilor prime pe care le exporta, iar Asia si-au accelerat ritmul de crestere economica.