MARELE LUP ALB

Cauze ce au dus la ingroparea in datorii (distrugerea) a industriei romanesti:

• • Desfintarea Ministerului Comerţului Exterior. O parte dintre cei care lucrau acolo până pe 22 decembrie 1982 au plecat cu contractele, ieşind din cadrul statului, luând legătura cu partenerii şi spunând că nu se mai derulează contractele prin firmele de stat, ci prin cele pe care şi le-au înfiinţat. La modul „eu mă ocup ca întreprinderile să-şi respecte contractele şi dv. îmi viraţi mie banii”. Unii, după ce încasau banii, nici măcar nu aduceau banii direct în ţară, ci îi băgau în alte mărfuri, din Vest, ca să caştige în plus. (acest minister se putea desfinta dupa infintarea camerelor de comert)
  • Desfintarea Comitetului de Stat al Planificării şi Aprovizionării Tehnico-Materiale. Acest minister se ocupa, de aprovizionarea interprinderilor. Printre primele măsuri, s-a desfiinţat acest minister, spunându-se să se descurce fiecare întreprindere. S-a ajuns ca întreprinderile de stat să cumpere una de la alta, prin intermediari, prin firme-căpuşă. După ‘89, fabrica spunea: „Mă ocup de producţie, nu de cumpărat, aşa că, dacă ai nevoie de metal, ia legătura cu firma cutare, intermediar”. Cel care construia maşini zicea: „Eu nu mă ocup de cumpărat, pentru că am firma asta prin care procur”. Deasemenea se mai ocupa si de planificarea retehnologizarilor in cadrul unitatilor industriale strategice (dupa revolutie nu s-au mai facut retehnologizari). (acest minister se putea desfinta dupa infintarea camerelor de comert)
  • Desfintarea Comisiei Guvernamentale de Ancheta, care a favorizat consecintele celor doua actiuni de mai sus (nasterea coruptiei).
  • Desfintarea Comisiei Nationale pentru Standarde, Metrologie si Calitate (in 1992), lucru ce a condus la neincrederea cumparatorilor in calitatea produselor romanesti si scaderea exporturilor.

Asadar, statul a ajuns sa fie cel mai prost administrator deoarece statul a ajuns sa nu mai aiba organe puternice de control, masura cea mai buna parand a fi privatizarea. Dar si aici, in cazul privatizarilor, la fel ca si in cazul administrarii de catre stat, “micile orgolii” si-au zis cuvantul.

Nu am sa fac polemica pe cazul privatizarilor ci am sa prezint doar cateva probleme:

• • Legea secretizarii privatizarilor, valabila si azi si despre care nimeni nu pomeneste nimic (nici presa, dar nici politicienii care cer, chipurile, desecretizarea anumitor privatizari).
  • Subevaluarea unitatilor. Daca fiecare unitate s-ar fi vandut macar cu pretul terenului de sub dansa, ar fi rezultat urmatoarele:
    • Nici o privatizare nu ar fi putut fi transformata intr-o afacere imobiliara;
    • Vanzarea utilajelor ca fier vechi nu ar fi acoperit nici pe departe pretul de cumparare al unitatii.

Votul uninominal: Salvarea Romaniei sau ingroparerea definitiva?

In ochii multora votul uninominal inseamna a vota oameni si nu liste, dar este aceasta solutia?

Exemplu cu votul uninominal: Sa zicem ca un judet are 10 circumscriptii electorale. Deasemenea sa zicem ca in fiecare circumscriptie optiunile de vot sunt: 30% partidul A, 25% partidul B, 20% partidul C, 15% partidul D si 5% alte partide. Daca la al doilea tur de scrutin partidul B ar avea cele mai multe voturi, aceasta ar insemna ca in fiecare circumscriptie ar fi ales cate un om din partidul B, deoarece partidul B are cel mai mare procent de voturi in fiecare circumscriptie. Acest lucru ar duce, practic, ca in fiecare circumscriptie doar 20% din oameni sa fie reprezentati in parlament, restul de 80% (majoritatea, care a votat alte partide) nemaifiind reprezentati de nimeni. Astfel s-ar putea ajunge la a ne trezi cu un singur partid parlamentar care sa fie ales de mai pitin de o treime din cei prezenti la vot. Si asta nu e tot!

Indiferent ca vom vota oameni sau liste, in majoritatea partidelor, oamenii care se ocupa de cadre vor ramane aceeasi, si deasemenea, clientii politici vor ramane aceeasi!!! Deasemenea, asa cum prin intermediul propagandelor media mintea oamenilor a fost blocata intre un partid neocomunist si o alianta democratica in care se vorbeste pe 7 voci, exista pericolul ca mintea oamenilor sa ajunga sa fie blocata pe un singur partid (acest lucru ar fi posibil aplicandu-se principiul din reclamele cu detergenti).

De ce vrea Basescu vot uninominal?

Cine ar avea de castigat din votul uninominal?

• Cei care controleaza din umbra unele trusturi de presa;
• Cei care doresc sa slabeasca legitimitatea parlamentului si implicit scaderea autoritatilor statale (infractorii de calibru);
• Cei ce urmaresc implementarea unui regim totalitar (mai devreme sau mai tarziu s-ar putea pune problema ca omul – presedintele- care e ales cu 50% +1 vot sa aiba mai multe prerogative decat un parlament ales de o treime sau de un sfert din populatie).

Ce-i de facut? (alternativa la votul uninominal)

• Un sitem cu liste uninominale;
• Sanctionarea partidelor care isi modifica listele dupa vot prin nemaivotarea lor;
• Sanctionarea tuturor partidelor politice care au fost la guvernare si care nu au facut mai nimic prin nevotarea lor (asta da soc stimulativ pentru politicieni!!!)
• O transparenta mai mare in ceea ce priveste repartizarea locurilor neocupate in parlament de catre calculator.

Cam atat despre votul uninominal.

Vreti sa va spun cum se pot fura bani de la stat cu acte in regula?

Solutia este simpla: lucrarile publice.

Majoritatea oamenilor se infurie pe muncitori atunci cand vad ca o lucrare stagneaza. Dar nimeni nu isi pune problema ca acei muncitori, fiind angajati de o firma privata, trag chiulul de la munca cu acordul sefilor sau chiar al patronilor. Motivul este unul simplu: nu conteaza ca lucrarea stagneaza, deoarece chiar si stagnarea are adaos comercial, aceasta stagnare fiind trecuta in acte ca lucrari de intretinere a santierului. Bineinteles, aici sunt implicati si cei ce trebuie sa controleze mersul lucrarilor din partea statului.

Cand un patron stie ca are lucrari mai multe decat poate duce, are ca interes sa termine cat mai repede o lucrare pentru a trece la o alta.

Cand un patron stie ca nu prea are lucrari, ar putea fi interesat sa stagneze lucrarea in curs si aceasta deoarece are doar doua solutii:

• termina lucrarea si isi plateste din propriul buzunar intretinerea utilajelor si salariile oamenilor;
• lungeste lucrarea si, pana cand da de un alt contract, statul ii plateste lucrarile de intretinere a santierului, adica: banii pentru intretinerea reala a lucrarii, intretinerea utilajelor, salariile plus adaosul comercial al cheltuielelor de mai sus (iata de ce uneori lucrarile dureaza de trei ori mai mult si costa de doua ori mai mult).
• Cum spuneam, de acest lucru sunt constienti si cei care controleaza lucrarile din partea statului (patronii nu sunt altceva decat clienti politici). Iata de ce, de exemplu, domna Ciocu Mic La Ei Nu La Noi Ca Acum Noi Suntem La Putere a obtinut o buna parte di proiectele de asfaltare din Bucuresti, majoritatea lucrarilor castigate de firmele dansei stagneaza, in timp ce dansa vorbeste la TV de modernizare, europenizare etc.

Solutia ar fi:

• impunerea unei date de finalizare a lucrarilor;
• perceperea de penalizari in caz de incalcare de termene sau de rabat de la calitate;
• un control real din partea statului.