MARELE LUP ALB

Muncitorii germani din fabrica Nokia de la Bochum nu au Mercedesuri in curte. Si nici nu-si fac vacantele in strainatate. Familii intregi traiesc dintr-un venit aproape de salariul minim pe economie din Germania.

Si cand te gandesti ca la noi orice calic e in stare sa isi faca rata chiar si pe viata ca sa isi ia o masina cat mai buna si ca isi consuma toata agoniseala pe excursii in locuri in care se vorbeste o limba necunoscuta lui…

Mai tineti minte cand, dupa revolutie, se ivise modul de gandire cum ca cine intreba de soarta tarii sa fie considerat extremist.

Nu stiu ca parere va dati voi, dar eu va zic un lucru. Daca cumparati un produs din import si nu v-a satisfacut asteptarile, sau vedeti un altul de aceeasi calitate dar mai ieftin si fabricat in Romania, sau daca vedeti un altul la acelasi pret dar de o calitate mai buna si fabricat in Romania, sau nu va era strict necesar, atunci inseamna ca a-ti fost dezinformati…

Autonomie avem si la nivel de localitate, si la nivel de judet, precum si la nivelul fiecarui organ autonom de stat. Ati auzit dumneavoastra cumva ca autoritatile centrale se implica in chestiuni care privesc si care sunt de competenta autoritatilor locale sau a organelor autonome ale statului?

Citeste si PDL vrea dezmembrarea Romaniei?

PDL-ul, desi inca nu s-a infintat oficial, desi inca nu a cunoscut nasterea, imi da impresia ca doreste moartea Romaniei.

Sa ne uitam la Iugoslavia si sa facem o paralela cu ce vrea PDL-ul:

1. statul federativ Iugoslavia (impartirea tarii in regiuni)
2. cresterea exagerata a gradului de autonomie demarat de catre presedintele Tito (planul PDL)
   
3. bombardarea populatiei cu mesaje dezinformative cu privire la independenta si discriminari interetnice (manifestarea UDMR)
4. crearea unor forte paramilitare (pe baza punctului 3) menite sa aduca o instabilitate accentuata in diferite zone ale tarii (cum se stie, acolo unde indicii economici o iau in jos oamenii sunt mai predispusi sa sustina activitati antistatale si extremiste)
5. incercarea restabilirii ordinii de catre puterea centrala, lucru ce a atras “eliberarea iugoslavilor de sub tirania lui Milosevici” (slaba infrastructura a Romaniei va fi bombardata de avioanele decolate de pe Kogalniceanu?)
6. mentinerea starii de conflict in cea mai bogata provincie a fostei Iugoslavie - vezi si Kosovo = crom pentru armament!!! (Muntii Apuseni - al doilea Kosovo?)
   

Taranul roman,… taran european,… sclav modern…
In ultimii ani satele romanesti au fost denumite sate europene. Acest lucru nu s-a intamplat (aparent) oricum ci numai dupa ce in acele localitati s-au demarat proiecte care au “inbunatatit” viata oamenilor. Majoritatea proiectelor au fost: construirea de sedii de primarie, renovari de scoli, constructii de drumuri (imitatii de drumuri), construirea de canalizari (la care majoritatea taranilor nu s-au racordat deoarece nu erau deacord cu plata lunara pt. canalizare), introducerea de apa potabila (la care majoritatea taranilor nu s-au racordat deoarece nu erau deacord cu plata lunara a consumului), cabinete medicale (in care nu lucreaza nici un medic), sali de sport etc. Mai toate aceste proiecte au fost finantate de catre UE. Pana aici toate bune.
Toate proiectele enumerate mai sus vor nacesita pe viitor cheltuieli de intretinere. Aceste cheltuieli de intretinere vor trebui suportate de catre autoritatile locale, deci din banii proveniti din taxele si impozitele platite de catre taranii din acele localitati. Dar vor avea taranii o viata economica destul de prospera pentru ca suma taxelor si impozitelor platite de ei sa poata satisface necesarul intretinerii a ceea ce s-a construit in ultimii ani?

1. In majoritatea satelor productia agricola este mai slaba decat cea din perioada interbelica. In mod normal, avand in vedere mijloacele actuale de lucrare a pamantului, situatia ar trebui sa fie invers. Acest ultim lucru nu se infaptiueste deoarece majoritatea taranilor nu mai stiu sa faca agricultura la fel cum faceau parinti lor (timp de decenii taranii nu au mai facut agricultura adevarata, ei se duceau la colectiv si faceau doar ceea ce le spuneau sa faca agronomul in ziua respectiva, nemailuand in seama intregul ciclu agricol). Solutia ar fi angajarea unui agronom in fiecare comuna care sa ofere consultanta localnicilor.
2. In majoritatea satelor oamenii sunt victimele speculei, avand embargou in piete din cauza bisnitarilor cu certificat de producator in mana, fiind nevoiti sa isi vanda produsele agricole acestora din urma. Avand in vedere nivelul de educatie din mediul rural, singura varianta de a invinge jugul bisnitarilor ar fi urmatoarea: crearea la nivel de comuna a unui birou de sprijinire a desfacerii produselor localnicilor.

Degeaba s-au construit drumuri, retele de apa, retele de canalizare, dispensare, primarii si sali de fitnes, daca acestea nu vor putea fi intretinute de catre localnici. Degeaba s-au construit toate acestea daca taranii nu pot sa traiasca strict din ceea ce fac ei (agricultura).
Pana cand taranii nu vor putea trai din agricultura, ei vor fi niste scavi moderni, locatari ai unor sate eurosclavagiste, in care stapanul va fi speculantul.

Basescu babuinul care a prostit lumea!
Stiti ce face un babuin cand este lider si se simte amenintat? In primul rand isi ia penisul in mana si il arata in erectie, iar daca nu tine, ia un pui in brate (ca scut), aceasta deoarece babuinii maturi nu ataca puii.
Ce legatura are cu Basescu? Simplu:
Tinerea penisului, in erectie, in mana:

• in timpul campaniei electorale, atunci cand se spargea in figuri cum ca nimeni nu e ca el, deoarece, ca capitan de vas, se intampla ca sa nu doarma si cate 4 zile;

• in cazul rapirii ziaristilor romani din Irak, atunci cand se afisase in fata presei cu leptopul in brate, prezentand in detaliu super planul pe care il condusese;

• de fiecare data cand se urca la volanul unei masini, vrand probabil sa arate ca poate conduce si o masina, dar si o tara in acelasi timp…

Luarea copiilor in brata:

• de fiecare data cand nu are cu ce se sparge in figuri la televizor (dar si dupa ce merge la vre-o conferinta internationala la care toti ii intorc spatele), Basescu se duce prin tara, iar cand cineva vrea ca sa ii prezinte o problema, Basescu spune ceva de genul: “eu nu am venit sa ma intalnesc cu autoritatile locale, eu am venit sa vad cum traiesc oamenii”, indreptandu-se in acelasi timp spre un copil ca de`, mai bine raspunsul unui copil decat intrebarea unui adult.

Cica a fost revolutie…

Din nefericire s-au schimbat doar formele, nu si fondurile unor probleme. Am sa va prezint doar trei probleme:

Libertatea cuvantului: Daca inainte cuvantul era ingradit, acum este liber, dar de cele mai multe ori nici o institutie a statului nu se sesizeaza atunci cand, de exemplu, se prezinta o problema de interes public in presa.

Oligarhia politica: Inainte exista o oligarehie de fier a partidului (a PCR). Acum s-a reusit (prin intermediul propagandei in presa) impunerea unei oligarhii de titan la nivelul sistemului de gandire si decizie a alegatorilor.

Cum am mai spus si in articolul Votul uninominal, politicienii prin intermediul propagandelor media au reusit ca sa blocheze mintea oamenilor intre un partid neocomunist si o alianta democratica in care se vorbeste pe 7 voci, exista pericolul ca mintea oamenilor sa ajunga sa fie blocata pe un singur partid (acest lucru ar fi posibil aplicandu-se principiul din reclamele cu detergenti).

Televiziunea: Inainte, la televizor, se observa o puternica propaganda pro ciausista, aceasta fiind in special un program dezinformativ. Acum avem sute de posturi de televiziune, majoritatea fiind axate pe prezentarea diverselor mesaje libertine, care rup coloana vertebrala a telespectatorilor, dezinformandu-i.

Celebrul Decret 770 a ucis sau a provocat rani fizice si psihice la fel de rele ca moartea.

Din disperare, femeile recurgeau la gesturi demente pentru a scapa de o sarcina nedorita, folosind sare, dero sau orice solutie despre care se vorbea ca poate ajuta la eliminarea sarcinii. Fierbeau patrunjel, cozi de muscata sau tot felul de alte plante.

A existat o vreme cind sucul de lamiie era cea mai populara metoda contraceptiva, iar sarcina se detecta cu ajutorul unui broscoi

In octombrie 1966, Nicolae Ceausescu semna Decretul nr. 770, prin care romancelor le erau interzise avorturile, sub pedeapsa inchisorii; singurele femei care aveau dreptul legal sa solicite intreruperea sarcinii erau cele cu virsta peste 40 de ani sau cele care aveau deja cel putin patru copii in intretinere.

In cei 23 de ani cit decretul amintit a fost in vigoare, in Romania se estimeaza ca s-au nascut peste 2.000.000 de copii nedoriti , dar au si murit cel putin 10.000 de femei, victime ale avorturilor clandestine.

In plus, copiii handicapati din nastere nu sunt doriti nici de stat; ei sint trimisi in adevarate centre, precum cel de la Cighid, cu cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Europa (in jur de 50%), devenind practic… nenascuti.

Legalizarea avorturilor a venit, asadar, mai ales ca un ajutor pentru femeile insarcinate care erau trimise de soti ca sa se descurce singure in a scapa de sarcina. Din acest punct de vedere s-a gresit, deoarece astazi, pe alocuri, se intampla invers: femei care isi doresc sa nasca sunt trimise sa avorteze, fie de proprii soti, fie de parintii care nu sunt deacord cu relatia odraslei.

Deci, care situatie este mai grava:

• • o femeie cu trei copii care nu isi permite inca un copil, care afla ca cel ce urmeaza sa se nasca va avea un handicap foarte grav, care vrea sa avorteze, dar nu poate din cauza unui decret, astfel ca isi provoaca singura un avort, ajunge la spital, dar in loc de ajutor din partea medicilor primeste palme, lumina in ochi si intrebari din partea unui securest;
  • o tanara de douazeci de ani care vrea sa isi pastreze sarcina, dar care este luata de parinti, flancata cu badigarzi si dusa la o clinica privata pentru a i se face un avort impotriva vointei ei?

Eu cred ca ambele situatii sunt la fel de grave. Solutia: a nu se merge cu reglementarile legale in ceea ce privesc avorturile nici intr-o extrema dar nici in alta.

Deasemenea in problema avorturilor nu se poate lua in considerare doar drepturile parintilor, ci si a viitorului copil. De ce? Pentru ca:

1. Ce drepturi are un copil care are o secunda de viata? Raspuns: toate drepturile omului.
2. Dar ce drepturi are un copil care mai are o secunda pana la a se naste?

Stiu ca pare putin deplasat si ca imi veti spune ca un avort se face doar pana in luna a treia, dar trebuie sa se aiba in vedere un lucru: deocamdata, avorturile se fac pana in luna a treia deoarece la ora actuala aceasta este perioada in care nu exista riscuri majore pentru mama, si nu pentru ca in a patra luna fatul ar avea drepturi, ceea ce inseamna ca daca maine se va afla o metoda ca sa se poata face avorturi in luna a opta nepericuloase penru mama acest lucru va fi permis.

Daca se va ajunge vre-o data ca sa se poata face avorturi nepericuloase pentru mama in luna a opta de sarcina, atunci ne vom trezi cu urmaoarea situatie:

1. Un copil nascut premarut (un fat iesit pe vagin), in luna a saptea de sarcina va avea drepturi
2. Un fat aflat in luna a opta (un copil aflat inca in uter) va putea fi scos si aceasta deoarece nu va avea nici un drept.

Striu ca unii dintre dumneavoastra vor zice ca atunci se va putea pune o limita prin care, de la un anumit moment al sarcinii, fatul sa aiba drept de viata. Bine, dar cine are dreptul, si mai ales pe ce criterii, sa puna o astfel de limita. La urma urmei, si atunci se va putea pune intrebarea: de ce cel ce are o secunda peste limita are dreptul la viata, iar cel ce are cu o secunda mai putin nu are nici un drept?

Ar mai fi de subliniat un lucru si anume ca demnitarii nu jura doar pe constitutie ci si pe Biblie, ceea ce inseamna ca o lege trebuie sa fie conforma si cu constitutia dar si cu Biblie sau cu orice carte considerata sfanta (deci corecta) pe care se jura la investirea in functie. Din acest punct de vedere bineinteles ca avorturile ar trebui interzise, mai ales ca pacatele aprobate de catre forul superior legislative, cad (din punc de vedere religios) asupra tuturor cetatanilor statului respective, indifferent ca practica sau nu practica acel pacat. Solutia pentru a ne scapa de asta ar fi o lege impotriva avorturilor fara norme de aplicare (ca tot sunt o gramada de legi fara norme de aplicare de pe seama carora infractorii urca pe scara societatii).

Parerea mea: s-a trecut de la o extrema la alta, pentru ca aceasta a fost proiectata ca o necessitate de catre “libertini”.

Solutia: doua legi:

• • O lege care sa interzica avorturile in cazul in care o sarcina ar aduce pe lume un copil sanatos;
  • O a doua lege care sa permita mai usor ca un copil nedorit de catre o familie sa poata fi crescut, respective adoptat, de catre o alta familia sau chiar de catre o persoana singura care are posibilitatea si care vrea sa creasca un copil.

Romania a fost o tara binecuvantata de Dumnezeu cel putin in ultima suta de ani, si aceasta deoarece a avut conducatorii pe care i-a dorit.

Din nevoie pentru unire, acum un secol, la carma tarii se afla o dinastie care a implinit cat de cat visul romanilor, dar nu a fost suficient. Oamenilor simpli nu le placea sa isi vada copii muncind inca de mici si nici faptul ca atunci cand nu mai puteai lucra nu aveai nici un sprijin social, asa ca au dorit o conducere care sa le indeplineasca noile doleante. Astfel a ajuns la carma tarii un partid (cel communist) care era dispus la niste politici sociale de anvergura, dar tot nu a fost suficient. Oamenii isi vedeau tara prea inchinata unui imperiu (URSS) si doreau ca tara lor sa fie una cat se poate de verticala, cu relatii benefice cu cat mai multe state, astfel, aparand regimul Ciausescu. Dar nu a fost suficient. Oamenii se saturaseri de oligarhii si doreau libertatea cuvantului, drept urmare a urmat un regim mai democrat, dar nu indeajuns, deoarece nu se putea trece de la valoarea proletarului direct la valoarea intelectului. Astfel, a venit la guvernare un om cu diploma, dar care avea un limbaj proletaresc (Ion Iliescu). Dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Oamenii, in urma unor dezinformari, doreau sa intoarca spatele intrutotul estului si sa se inchine vestului, iar in fruntea statului doreau un intellectual cu imagine pozitiva in vest. Astfel, in 1996, a urmat Emil Constantinescu, dar nici aceasta nu a fost indeajuns, deoarece noul regim, desi format in mare parte din profesori, nu au putut avea grija nici macar de invatamant (timp de doi ani profesorii din invatamant fiind mai mult in greva decat la ore). Atunci, oamenii, s-au gandit ca mai bine era inainte, astfel ca la conducerea tarii a revenit Iliescu, dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Oamenii au inceput sa retraiasca greutatile dinainte, dorind un conducator cu mana de fier, la urmatoarele alegeri, iesind invingator Traian Basescu. Dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Ca fost capitan de vas, Basescu avea capacitatea de a conduce niste oameni care i se dadeau in subordine, dar ca presedinte, acesta, trebuia ca sa aleaga oameni cu care sa lucreze, lucru cu care bineinteles ca a dat gres (plecarea masiva a consultantilor de la Cotroceni, dar si neintelegerile cu oamenii din guvern).

Acum, oamenii vor un om care sa nu fie nici “sarac si cinstit”, nici mare intelectual, nici, care si-a dovedit calitatea de lider.

Pana acum ne-a costat destul. Cat o sa ne mai coste?

La ce ma refer? Ca sa va fac sa intelegeti am sa va spun un lucru: prin zonele rurale, atunci cand nu ploua, babele se roaga pentru ploaie, iar cand ploua prea mult, se roaga pentru ca ploaia sa inceteze, iar eu ma intreb de ce nu cer pur si simlu ploaie la buna vreme. Tot asa este si in problema prezentata mai sus: cat timp vom mai dori un lider in functie de problema care ni se pare mai arzatoare, ca sa ne dam seama ca trebuie sa ne dorim niste conducatori care sa ne fie buni din toate punctele de vedere.

Cauze ce au dus la ingroparea in datorii (distrugerea) a industriei romanesti:

• • Desfintarea Ministerului Comerţului Exterior. O parte dintre cei care lucrau acolo până pe 22 decembrie 1982 au plecat cu contractele, ieşind din cadrul statului, luând legătura cu partenerii şi spunând că nu se mai derulează contractele prin firmele de stat, ci prin cele pe care şi le-au înfiinţat. La modul „eu mă ocup ca întreprinderile să-şi respecte contractele şi dv. îmi viraţi mie banii”. Unii, după ce încasau banii, nici măcar nu aduceau banii direct în ţară, ci îi băgau în alte mărfuri, din Vest, ca să caştige în plus. (acest minister se putea desfinta dupa infintarea camerelor de comert)
  • Desfintarea Comitetului de Stat al Planificării şi Aprovizionării Tehnico-Materiale. Acest minister se ocupa, de aprovizionarea interprinderilor. Printre primele măsuri, s-a desfiinţat acest minister, spunându-se să se descurce fiecare întreprindere. S-a ajuns ca întreprinderile de stat să cumpere una de la alta, prin intermediari, prin firme-căpuşă. După ‘89, fabrica spunea: „Mă ocup de producţie, nu de cumpărat, aşa că, dacă ai nevoie de metal, ia legătura cu firma cutare, intermediar”. Cel care construia maşini zicea: „Eu nu mă ocup de cumpărat, pentru că am firma asta prin care procur”. Deasemenea se mai ocupa si de planificarea retehnologizarilor in cadrul unitatilor industriale strategice (dupa revolutie nu s-au mai facut retehnologizari). (acest minister se putea desfinta dupa infintarea camerelor de comert)
  • Desfintarea Comisiei Guvernamentale de Ancheta, care a favorizat consecintele celor doua actiuni de mai sus (nasterea coruptiei).
  • Desfintarea Comisiei Nationale pentru Standarde, Metrologie si Calitate (in 1992), lucru ce a condus la neincrederea cumparatorilor in calitatea produselor romanesti si scaderea exporturilor.

Asadar, statul a ajuns sa fie cel mai prost administrator deoarece statul a ajuns sa nu mai aiba organe puternice de control, masura cea mai buna parand a fi privatizarea. Dar si aici, in cazul privatizarilor, la fel ca si in cazul administrarii de catre stat, “micile orgolii” si-au zis cuvantul.

Nu am sa fac polemica pe cazul privatizarilor ci am sa prezint doar cateva probleme:

• • Legea secretizarii privatizarilor, valabila si azi si despre care nimeni nu pomeneste nimic (nici presa, dar nici politicienii care cer, chipurile, desecretizarea anumitor privatizari).
  • Subevaluarea unitatilor. Daca fiecare unitate s-ar fi vandut macar cu pretul terenului de sub dansa, ar fi rezultat urmatoarele:
    • Nici o privatizare nu ar fi putut fi transformata intr-o afacere imobiliara;
    • Vanzarea utilajelor ca fier vechi nu ar fi acoperit nici pe departe pretul de cumparare al unitatii.