Romania a fost o tara binecuvantata de Dumnezeu cel putin in ultima suta de ani, si aceasta deoarece a avut conducatorii pe care i-a dorit.
Din nevoie pentru unire, acum un secol, la carma tarii se afla o dinastie care a implinit cat de cat visul romanilor, dar nu a fost suficient. Oamenilor simpli nu le placea sa isi vada copii muncind inca de mici si nici faptul ca atunci cand nu mai puteai lucra nu aveai nici un sprijin social, asa ca au dorit o conducere care sa le indeplineasca noile doleante. Astfel a ajuns la carma tarii un partid (cel communist) care era dispus la niste politici sociale de anvergura, dar tot nu a fost suficient. Oamenii isi vedeau tara prea inchinata unui imperiu (URSS) si doreau ca tara lor sa fie una cat se poate de verticala, cu relatii benefice cu cat mai multe state, astfel, aparand regimul Ciausescu. Dar nu a fost suficient. Oamenii se saturaseri de oligarhii si doreau libertatea cuvantului, drept urmare a urmat un regim mai democrat, dar nu indeajuns, deoarece nu se putea trece de la valoarea proletarului direct la valoarea intelectului. Astfel, a venit la guvernare un om cu diploma, dar care avea un limbaj proletaresc (Ion Iliescu). Dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Oamenii, in urma unor dezinformari, doreau sa intoarca spatele intrutotul estului si sa se inchine vestului, iar in fruntea statului doreau un intellectual cu imagine pozitiva in vest. Astfel, in 1996, a urmat Emil Constantinescu, dar nici aceasta nu a fost indeajuns, deoarece noul regim, desi format in mare parte din profesori, nu au putut avea grija nici macar de invatamant (timp de doi ani profesorii din invatamant fiind mai mult in greva decat la ore). Atunci, oamenii, s-au gandit ca mai bine era inainte, astfel ca la conducerea tarii a revenit Iliescu, dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Oamenii au inceput sa retraiasca greutatile dinainte, dorind un conducator cu mana de fier, la urmatoarele alegeri, iesind invingator Traian Basescu. Dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Ca fost capitan de vas, Basescu avea capacitatea de a conduce niste oameni care i se dadeau in subordine, dar ca presedinte, acesta, trebuia ca sa aleaga oameni cu care sa lucreze, lucru cu care bineinteles ca a dat gres (plecarea masiva a consultantilor de la Cotroceni, dar si neintelegerile cu oamenii din guvern).
Acum, oamenii vor un om care sa nu fie nici “sarac si cinstit”, nici mare intelectual, nici, care si-a dovedit calitatea de lider.
Pana acum ne-a costat destul. Cat o sa ne mai coste?
La ce ma refer? Ca sa va fac sa intelegeti am sa va spun un lucru: prin zonele rurale, atunci cand nu ploua, babele se roaga pentru ploaie, iar cand ploua prea mult, se roaga pentru ca ploaia sa inceteze, iar eu ma intreb de ce nu cer pur si simlu ploaie la buna vreme. Tot asa este si in problema prezentata mai sus: cat timp vom mai dori un lider in functie de problema care ni se pare mai arzatoare, ca sa ne dam seama ca trebuie sa ne dorim niste conducatori care sa ne fie buni din toate punctele de vedere.
