Politicianul de paie

V-a zis cineva cum se creeaza un politician carismatic? Bineinteles ca nu, pentru ca daca vi s-ar fi zis, ati fi vazut pe politicienii de paie…
Putini stiu ca politicienii sunt sfatuiti de cei din PR cu privire la fiecare gest pe care il fac. De regula, prima regula este sa isi tina spatele drept si umerii trasi pt ca sa para mai siguri pe ei. Dar daca ne uitam atenti vom observa de multe ori purtarea lor falsa. De exemplu, daca doi politicieni dau noroc si se imbratiseaza reciproc, cel care nu e sincer, il va bate pe spate pe celalalt, ca si cum ar vrea sa iasa din imbratisare…
Iata ce trebuie sa aiba sau sa i se ofere unui om de paie pentru a deveni un politician carismatic:

Apararea de atacuri. Apararea de atacuri se face:

1. adoptand o tinuta prietenoasa (Iliescu),
2. mudulandu-si vocea astfel incat sa para mai atractiva si mai putin amenintatoare producand semnale impaciuitoare (Basescu),
3. sarutand bebelusi si copii (Basescu),
   
4. dand impresia ca sunt populari si adorabili (toti presedintii Romaniei postdecembriste).(Nastase).

Postura. Ca postura, de regula, se prefera postura calaretului, postura care transmite mesaje de macho dar si de amenintare. Mesajul macho vine din impresia de hotarare si nemiscare pe care o comunica postura (cand cineva isi infinge picioarele in pamant ii anunta pe toti ca intentioneaza sa isi apere pozitia). Mesajul de amenintare vine din faptul ca postura calaretului presupune o expunere falica foarte putin mascata (in picioare, cu picioarele departate, un barbat de fapt isi expune penisul.

Coatele. De cele mai multe ori, politicienii, isi tin mainile pe langa corp cu cotele indreptate spre laterale si putin flexate pentru a reda o senzatie de sfidare la adresa contracandidatilor lor.

Mersul. Mersul ales este, de regula, “mersul de culturist”, mers care, printre altele, ameninta si sfideaza.

Gura cu capetele buzelor lasate in jos (v intors). Semnul acesta da senzatia de hatarare (Sorescu, Blaga).

Zambetul larg cu mandibula in jos. Zambetul acesta e folosit ca arma defensiva (sa va enumar?). Mai este folosit si zambetul sigilat atunci cand se doreste ridiculizarea contracandidatilor in cadrul unei dezbateri.

Vocea aerata si profunda. Vocea aerata da senzatia de calm si este, in acelasi timp, si o iluzie de apropiere (hipnoza subtila) (Nastase, Blaga). Mai este golosit si glasul puternic cu sunete joase (Basescu)

Adularea. Cum se organizeaza o adulare? Simplu: se creeaza o adunare unde vin simpatizanti ai politicianului respectiv, iar politicianul face o baie de multime. In cadrul acestei bai, vor fi cu siguranta oameni care vor vrea sa il atinga pe politician si care se vor inghesui sa il atinga. Atunci politicianul va incepe sa se miste din ce in ce mai repede prin multime, si cu cat pare ca ii place mai mult admosfera de acolo, cu atat va parea mai irezistibil, atragandu-si astfel si alti admiratori.

Atacul. Atacul unui politician se face folosind:

1. pumnul (cand vrea sa sublinieze o idee, din furie sau fustrare),
2. impunsatura (cand se foliseste aratatorul, ridicat didactic in aer sau indreptat in jos, spre adversarul imaginar),
   
3. apucarea (cand se apuca imaginar ceva si se suceste sau sfarma),
4. zgarierea (mai ales femeile),
   
5. taierea (pt a arata esenta unei probleme se foloseste marginea exteriuara a palmei),
   
6. intreruperea inerlocutorului (pt a nu fi lasat sa zica un adevar)etc.

Insulta. Insultele sunt de mai multe feluri. Sunt

1. insulte de partid (indreptate impotriva opozitiei),
2. insultele dezumanizante (pt a parea ca persoana fizata e rece sau neimplicata),
   
3. insulte castratoare (pt a parea ca persoana atacata este lipsita de vitalitate),
   
4. insulte descalificante (pt a parea ca persoana vizata este lipsita de calificare),
   
5. insulte atropomorfice (persoana insultata este asemuita cu un animal pt a parea primitiva si ineficienta),
   
6. insulte neprincipiale (pt ca persoana insultata sa para fara scrupule),
7. insulte false (care atrag atentia asupra unor defecte false) etc.

Interviul. In cadrul unui interviu, un politician nu raspunde decat la maxim 40% din intrebari, iar de cele mai multe ori nimeni nu observa asta. Cum e posubil?

1. Clarificarea unei probleme politice (de cele mai multe ori cand se incearca ocolirea unei intrebari se recurge la folosirea unei idei politica care nu are nici o legatura cu intrebarea respectiva)
2. Atacul. Atacul apare atunci cand politicienii sunt in dezacord cu intrebarea pusa. (banuiesc intrebarea ca ar fi tendentiuasa, ca ar contine date incorecte sau interpretabile, atacand reporterul considerandul prost informat) – sustragerea de la controversa…
3. Raspunsul pe jumatate. (cand se vrea a se prezenta doar aspectele care il ridica pe politician, prin atragerea atentiei a asupra altor lucruri)
4. Refuzul de a raspunde. (se invoca confidentialitatea sau imposibilitatea de a prezice)
5. Ignorarea intrebarii. (de regula se intampla atunci cand politicianul este intrerupt pt a i se pune o alta intrebare, isa acesta continua sa raspunda la prima, neraspunzand si la cea de-a doua)
6. Repetarea raspunsului. (se refuza a se raspunde, sugerand ca a raspuns deja).

Discursul. In cadrul discursurilor se pot creea manipulari. Manipularea prin discurs se face:

1. Digresiune (explicatii complicate cu devieri fara sens);
2. Trasarea imaginii de ansamblu (explicatii date prin generalitati si imagini de ansamblu);
3. Ecranarea (starnirea confuziei prin prezentarea unor lucruri aparent logice);
4. Negarea (cand un politician vrea sa se dezica de ceva, uneori inainte de a fi acuzat);
5. Alegerea cuvintelor. (de regula, mincinosii folosesc rar cuvinte ca “eu”, “mie”, “al meu”, dar folosesc des cuvinte ca “intotdeauna”, “niciodata”, “nimeni”, “toata lumea”, detasanduse mintal de minciuna lor)
6. Evitarea asumarii discursului. (prin folosirea de expresii menite sa elimine orice banuiala de minciuna : “Stiu ca pare de necrezut” sau “Te asigur ca…”);
7. Formalismul. Ex: mincinosii folosesc mai des “nu imi” decat “nu-mi”;
8. Tensiunea (marirea distantei dintre ei si evenimentele descrise);
9. Viteza. (de regula, inaintea unei minciuni politicienii fac o pauza, dupa care spun minciuna intr-un ritm mai lent);
10. Pauzele. (“mmm”, “hm”)
    
11. Tonul vocii. (de regula tonul mincinosilor e mai ridicat).

Evitarea cuvantului. Desi majoritatea cred ca cuvantul este evitat doar folosindu-se raspunsuri verbale ca: “ei”, “da”, “mda”, de fapt exista si alte metode, mult mai elaborate:

1. Pastrarea tacarii (se pasreaza tacerea, se orienteaza spre vorbitor si il priveste intens, aratand ca este interesat de problema expusa de vorbitor si dand impresia ca doreste mai multe detalii);
2. Nonintentionalitatea prin incrucisarea bratelor, strangerea buzelor, acoperirea gurii cu mana sau cu degetele, in timp ce cel care vorbeste se pregateste sa incheie – actiuni opuse cererii vorbirii;
   
3. Punerea de intrebari care il invita pe celalalt sa isi asume rolul de vorbitor sau sa continue o idee deja inceputa.

Preluarea cuvantului. Asa cum se doreste uneori evitarea cuvantului, tot asa, uneori se doreste preluarea cuvantului. De regula, preluarea cuvantului se face in felul urmator:

1. Semnale de avertizare. (ridicarea mainii sau a unui deget, deschiderea larga a ochilor, aplecarea in fata, deschiderea usoara a gurii)
2. Miscari pregatitoare (deschiderea usoara a gurii urmata de tragerea zgomotoasa a aerului in piept)
3. Semnale de fond negative: oftand, privid in alta parte (care de multe ori il face pe vorbitor sa incheie cuvantarea)
4. Intreruperile. Exista trei feluri de intreruperi: Incurajarea (cel ce intrerupe se prezinta deacord cu ce se vorbeste, dar daca intreruperea vine intr-un moment in care vorbitorul prezinta o enumerare de detalii, intreruperea aceasta, nu face decat sa il bulverseze pe vorbitor), riposta (cel ce intrerupe se arata in dezacord, efectul fiind ca si in cazul incurajarii), intreruperile propriuzise (cand nu vrei ca sa se zica ceea ce vorbitorul vrea sa zica, una din metodele prin care poti sa il faci sa se opreasca este aceea de a intrerupe, luand tu cuvantul).

Pastrarea cuvantului. Pastrarea cuvantului se obtine prin solicitatea ascultatorului sa ramana in rolul de ascultator prin folosirea unor semnale de fond ca: “intelegi?”, “nui asa?”, “nu crezi ca?”, “stii ce vreau sa spun”…

PS – Bineinteles ca mai sunt multe de zis. De exemplu: stiati ca, de regula, liderii sunt promovati si dupa inaltime? Asa se intampla si in alte domenii. Ae ex. pe Wall Street, la fiecare 2,5 cm peste inaltimea normala agentul primeste 600 de dolari in plus pe luna… Asta pt ca exista o prejudecata care spune ca inteligenta ar fi direct proportionala cu inaltimea (ditai prostia).

Arestat la domiciliu – secretele campaniilor electorale

Cine sunt arestati la domiciliu? Arestatii la domiciliu sunt aceia care nu se prezita la vot.
Cand auzim despre cei care nu se prezinta la vot, in media, ni se vorbeste despre oameni satui de clasa politica… Dar, daca sunt satui, de ce nu o schimba, la urma urmei, clasa politica poate fi schimbata doar de catre alegatori, la vot. Si atunci,… de ce alegatorii nemultumiti nu se prezinta la vot? Mai ales ca cei care nu se prezinta la vot sunt, de regula, mai multi decat cei care se prezinta la vot, deci s-ar putea foarte usor ca sa se schimbe algoritmul politic sau chiar sa se schimbe intreaga clasa politica.
Raspunsul: propagandele politice sunt facute in asa fel incat oamenii sa fie sedusi, iar daca seducerea lor nu este posibila, campania devine una de intimidare la adresa celor care nu sunt deacord cu partidul care creaza manipularea propagandistica. Cum se face? SIMBLU: PRIN REEDUCARE MARCA KGB!!!

SEDUCEREA
Este si cazul situatia de la alegirle locale din Suceava din 2008 cand s-a intamplat ceva ce nu credeam vreodata ca am sa vad. Cu cateva zile inainte de startul campaniei electorale, toti cei cu care vorbeam despre alegeri, imi suneau ca primarul Ion Lungu nu va primi un al doilea mandat. Dupa startul campaniei lucrurile s-au schimbat total. Schimbarea a venit odata cu un afis care a impanzit orasul. In acel afis, in spatele primarului Ion Lungu, era prezenta o masa inerta de oameni, in culori sterse, din mai multe categori de varsta, imbracati diferit si cu privirile in toate partile, ce parca iti spune ca toata lumea, indiferent din ce mediu provine, indiferent ce drum isi doreste in viata, il urmeaza orbeste (imagini subliminale) pe cel ce s-a autointitulat “primarul garantat” si “testat de 100.000 de suceveni” (cuvinte imagine). Cand ii intrebai de ca si-au schimbat opinia, acestia spuneau mai de fiecare data ceva de genul “pai oricum el o sa iasa”…

HIPNOZA SUBTILA
De regula , este vorba despre dilatarea pupilelor politicienilor.
Imi amintesc cazul tatalui meu care credea ca ii plac manelele… Ii vedea pe manelisti la televizor si zicea: “uite mai ce muzica frumoasa, uite ce artisti”, dar asta pana intr-o zi. Atunci, isi luase un album audio si se puse sa il asculte. Cu toate ca erau melodi “indragite”, dupa doua melodi, tatal meu a renuntat la a mai asculta albumul respectiv, zicand: “astia la televizor par asa… ceva bun, dar daca doar ii auzi, nu fac nici doua parale”. Atunci m-am uitat mai atent la manelistii care apar la TV si am observat ceva: cei mai difuzati erau cei cu ochii negrii si cei care aveau pupilele mai dilatate.
Ce se intampla? De regula pupilele moastre se dilata atunci cand suntem fericiti. Dar situatia este valabila si invers. Astfel, cand avem in fata o persoana cu pupilele dilatate, si pipilele noastre se dilata si resimtim o stare de fericire si de dezarmare.
Dar cum reuseste um politician sa isi dilate pupilele? Simplu: pentru ca este un om de paie care se bucura ca e bagat in seama. Demagogii stiu ca in realitate nu merita sa fie ascultati asa ca, atunci cand sunt bagati in seama, se simt maguliti si chiar fericiti, iar pupilele lor se dilata, generand dilatarea pupilelor noastre si deci starea noastra de fericire aparenta generata de prezenta politicienilor respectivi.

CONFUZIA
Confuzia este generata, in general, de nevoia partidelor parvenite de a-si adjudeca pozitia de “singura forta” de dreapta sau de stanga. Cel mai bun exemplu aste unul extern: Cuba si Venezuela. Castro, la fel ca si Chavez, au fost doi nationalisti, care au “devenit” de stanga dupa ce principalele “usi” de dreapta le-au fost inchise in nas. Pe plan intern avem exemplul Vadim care a fost facut de extrema dreapta de catre ong-urile care actionau la inceputul anilor ‘90 ca un aparat politic pentru taranisti si liberali (va fi si cazul Becali?). Scopul: ca nu cumva alegatorii sa accepte ca posibila alternativa posibilitatea de a vota un anume partid sau candidat.

SANTAJUL SUBTIL
Cel mai bun exemplu este situatia alegerilor europarlamentare cand, politicienii le spuneau oamenilor ca doar votand un partid care ar apartine unui grup europarlamentar puternic pot avea o reprezentare echitabila in catrul parlamentului european. Pai bine domnilor, dar demnitatea nu sta in cinste, cinste care este o optiune?

IZOLAREA
Izolarea se face prin intimidarea celor care nu pot fi reeducati prin metodele de mai sus.
Intimidarea se face vacandu-l pe om sa se simta in inferioritate si chiar sa ii fie rusine de optiunea lui, astfel incat, persoana respectiva sa simta ca nu are rost sa se mai prezinte la vot.
Intimidarea se face prin adunari aparente de “simpatizanti”. Cel mai usor mod de a crea o adunatura de prosti dispusi sa te asculte este organizarea de concerte in aer liber. Pasii sunt:

1. organizarea concertului, fiind chemati “artisti” care trebuie si ei sa manance ceva (curve intelectuale, zic eu) si care au ceva priza la public;
   
2. anuntarea concertului;
3. concertul in sine la care vin, de regula, oameni care au timp liber (pensionari, liceeni, dar si parinti cu copii), majotitatea adolescenti care inca nu au drept de vot si care admira formatiile respective;
4. intra in scena tinerii partidului care, zambind si avand pupile dilatate, impart steguete si baloane. Cine le ia? ignorantii, parintii la cererea copiilor cu care vin la concert, batranei care duc un balonas la nepotel. Oricum, foarte putini sunt aceea care iau stegulete si balonase pentru ca sint admiratori infovati ai partidului respectiv.
   
5. Cand concertul creste la amplitudinea maxima, intra in scena liderii partidului care organizeaza concertul pentru a vorbi cateva minute. Ei folosesc mesaje imagine si promisiuni pentru a mentine publicul animat.
   
6. multimea ramane pe loc pentru ca, de regula, dupa politicieni urmeaza cea mai “tare” formatie din cadrul concertului respectiv;
7. concertul se sfarseste;
8. seara, la stiri, este data o stire cum ca in orasul cutare a fost organizat un miting electoral cu muzica la care s-au adunat zeci de admiratori ai partidului cutare. Nu conteaza ca in imagini apar mai mult copii… concertil devine miting!!!
9. Cei ce au alte optiuni de vot sunt intimidati, fiind facuti sa creada, la nivel subliminal: “uite ce multi sunt ei, votul meu ce mai conteaza? Uite ca nu am sa ma duc la vot…”

O alta meoda de intimidare o reprezinta sondajele de opinie Detalii aici si aici.

Psihologia sociala si manipularea

Cineva ma intreba de unde m-am inspirat pentru ultimele mele articole… Iata raspunsul: din psihologia sociala.
Psihologia sociala este acea ramura a psihologiei care se ocupa de studierea comportamentului omului in societate. Practic, gratie cercetarilor din psihologia sociala am ajuns ca astazi sa avem marketingul, PR-ul (darea de prosteala sau facerea din vorbe, in general).
Am sa va dau cateva notiuni din care va feti da seama ca zi de zi sunteti manipulati…

Senzatia de socializare. Senzatia de socializare ii dezarmeaza pe 30% dintre noi.
Sa luam ca exemplu dezinformarea unui om de presa care se face foarte simplu: se abordeaza, se leaga o prietenie aparenta, se socializeaza pe teme la care dezinformatorul se arata pe aceeasi lungime de unda cu reporterul (despre vreme, moda, filme, inflatie etc), urmand ca mai apoi, dupa ce reporterul crede ca dezinformatorul e pe aceeasi lungime de unda cu el, dezinformatorul incepe sa ii serveasa pilule ca niste lucruri auzite, observate sau crezute de el. Atunci reporterul, dezarmat in fata dezinformatorului (pe care il crede prieten), lanseaza pilula in presa, de une este preluata de prieteni reporteri si apoi de toata lumea (de cate ori nu ai auzit de stire de genul: “prin mass media se vehuculeaza…”? sa stiti ca sunt niste stiri luate de bune si neverificate – posibila dezinformare).
Primele experimente au fost mult mai simple: Cineva s-a dus pe strada si a cerut o moneda de telefon de la trecatori. Rezultatul a fost acela ca doar 10% din subiecti au fost deacord cu donatia ceruta. Mai apoi, aceeasi persoana a iesit in strada si i-a intebat pe diversi trecatori, mai intai cat este ciasul, si apoi le-a batut un apropo legat de necesitatea darii unui telefon. Rezultatul a fost acela ca 40% din subiecti au fost deacord cu donatia ceruta.

Ordinul rugaminte. Ordinul format ca o rugaminte ii dezarmeaza pe 75% dintre noi.
Ex: Daca cineva, care nu te cunoaste, vede ca ti se sustrage un bun, doar 20% dintre ei iti sar in ajutor. Daca rogi pe cineva srain sa aiba grija de un bagaj pe care il lasi undeva la vedere, 95% dintre ei, in cazul in care apare vre-un hot, iti apara bagajul respectiv.

Efectul de inghet. Efectul de inghet ne manipuleaza pe 60-75% dintre noi.
Efectul de inghet a fost nascocit din necesitatea de a vinde. Comerciantii si-au dat seama ca daca lauzi calitatea, nu vor cumpara decat cei ce au stricta necesitate de acel lucru. Pe cand, daca inciti la consum, ai clienti peste masura. Reclama nu este altceva decat o incitare (prin seducere cu cuvinte imagine) urmata de tendinta de mentinere.

Capcana ascunsa. Capcana ascunsa ne manipuleaza pe 60% dintre noi.
Ex: Daca cumperi 2 produse si nu te poti bucura decat de unul, 60% il aleg pe cel mai scump.
Ex: Iti iei un credit in valuta, dar pe care il platesti in lei. Cand te duci sa il rambursezi ti se ia si dobanda pe care o stii, dar si comisionul de schimb valutar din lei in valuta respectiva…
Ex: Aparatul cel mai ieftin, ca daca nu, iti dau banii inapoi. In acest caz, se face reclama la marci care se gasesc mai peste tot si care sunt lasate mai ieftin, dar cand te duci sa cumperi ti se baga sub nas o marca mai scumpa la care magazinul are exclusivitate pe toata tara. Asa se face ca o gramada de fraieri dau mai mult pe electrocasnice decat calculeaza ca vor da…

Amorsarea deciziei. Amorsarea deciziei ne dezarmeaza pe 75% dintre noi.
Acest lucru se face, fie ascunzand defectele, fie prezentand avantaje pe care nimeni nu are nevoie.
Ex: La telesopinguri mai toate produsele sunt laudate ca fiind: usor de folosit, revolutionare, ca nu ocupa mult spatiu etc.

Piciorul in usa. Piciorul in usa ne poate menipula pe toti.
Ex: Daca semnezi o petitie, in care iti sunt trecute datele personale, vei fi mai dispus sa iesi in strada sa militezi pentru lucrul pe car l-ai semnat. Asa s-a intamplat si la Golaniada din ‘90 cand, adezionistii PNTCD si PNL militau pentru orice prostie debitata de liderii celor doua partide, dar si adezionistii manifestelor proaspetei “societati civile” care au ramas in strada luni intregi, uneori cuntrazicandu-se in privinta a ceea ce militau (Acum intelegeti cum s-a ajuns ca dupa primele alegeri postdecembriste puhoaie de oameni sa iasa in strada si sa reclame alegerile ca ilegitime si sa cheme vestul in ajutor, in timp ce vestul era deacord cu primele alegeri? Intelegeti de ce “golanii” nu isi dadeau seama ca se contrazic prin comportament?).

Atingerea.
Ex: daca intr-un mall cineva imparte produse promotionale stand intr-un stand, sar putea sa nu imparta mai nimic, dar daca acea persoana se plimba prin mall si ne ofera cate o mostra atingandune, prindune si invitandune sa incercam produsul respectiv, sar putea ca multa vreme sa folosim doar acel produs.

Usa in nas.
Cand cineva apropiat noua ne cere ceva imposibil si debia apoi ne cere ceea ce vrea. Majoritatea cad in aceasta capcana.

Reteaua. Avem tot felul de retele: de creditare, de asigurari, de pensii private, de medicamente…
Ex: un broker de credite (pe care il stim din vedere sau care ne e amic) ne bate la usa. El este imbracat elegant si are intotdeauna o mapa in mana. El sta la 1-2 pasi distanta de usa astfel incat, atunci cand tu deschizi usa, el sa faca un pas spre tine, sa-ti sranga mana, iar in cazul in care nu ii sti numele sa se si prezinte. In aceasta situatie (pasul facut inainte) esti tentat sa il inviti in casa. O data invitat in casa, brokerul intra, se duce singur in una din camere, unde se aseaza la masa (intotdeauna). Apoi incepe o discutie amicala cu apropouri la ceea ce iti poate oferi, scotand in evidenta avantajele produselor sale. Scopul: obtinerea buletinului tau. O data ce are buletinul tau in mana contractul e ca si semnat. (e o reteta standard folosita de toti brokerii, intotdeauna!!!)

Idealul.
Prezentarea lucrurilor ca si cum ar fi ceva la care potentialul client asteapta de mult si la care nu avea acces pana acum (teleshoping).

Suspendarea sedintei. Se face in afaceri, in anumite momente bine cantarite, pentru ai face pe ceilalti sa aleaga ceea ce vrei sa le impui.

Manipularea comportamentului. Modificarea comportamentului se obtine prin:

1. caracterul public sau privat (daca semnezi o petitie in care iti sunt trecute datele personale vei fi mult mai atasat de acea petitie)
2. repetabilitatea (daca esti facut sa faci de mai multe ori ceva vei fi mai atasat de acel lucru)
3. revenirea asupra deciziei (daca omul are senzatia ca poate reveni asupra deciziei sale este mai predispus sa o ia)
4. costul (esti mai atasat activitatilor in care folosesti sau imprumuti lucruri mai scumpe).

Sclavul cu biciul in mana

Dupa cateva generatii de slavie, populatia negroida de pe continentul american, deprinzand posibilitatile de trai de pe continentul “adoptiv”, au inceput sa se rascoale din ce in ce mai des, revendicandu-si dreptul la libertate. Atunci, in cadrul unei intruniri a proprietarilor de sclavi, un proprietr de scavi a gasit o metoda usor de inplementat. Metoda era: a-i face pe afro-americani sa se urasca intre ei. Asa s-a si facut, masura principala fiind aceea ca sclavii care creau probleme proprietatilor nu mai erau biciuiti de albi ci tot de negri, astfel ca ura celor pedepsiti nu mai era indreptata direct impotriva stapanilor ci a altor negrii…
Tot asa se intampla si daca cineva doreste sa dobandeasca proprietati sau privilegii care nu ii revin. Pentru a reusi este necesara o desorientare totala a populatiei din tara tinta, dezorientare care cuprinde:

1. Discreditarea a tot ceea ce merge bine. La noi este cazul discreditarii celor care arata anumite lucruri care erau bine asezate in perioada ceausista.
2. Crearea de conflicte false: tineri vs batrani (de ce, atata timp cat batranii au nevoie de forta tinerilor, iar tinerii au nevoie de experienta batranilor), intelectuali vs proletari (vezi perioada golaniadei, de parca intelectualii pot fara lucrurile create de proletari, sau de parca proletarii pot fara ideile inteligente care le usureaza munca), dizidenti vs nedizidenti (situtie care a facut ca multi infractori sa pozeze in victime) etc
3. Implicarea conducatorilor in activitati ilegale sau/si imorale. (de am avea un DNA real…)
4. Subminarea reputatiei si impunerea dispretului concetatenilor fata de politicienii care au atitudine mai nationalista si deci mai grijulie fata de tara (vreti exemple? daca v-as da m-ati face si pe mine extremist de dreapta, fiu de comunist sau mai stiu eu ce…)
5. Raspandirea discordiei intre cetateni (toti cei care cred ca un strain te poate ajuta mai mult decat un roman este manipulat)
6. Ridiculizarea traditiei (cati crestini ortodoxi isi mai fac cruce cand trec pe langa un salas de cult? cati oameni mai judeca plecand de la dreptatea crestina?)
7. Depravarea totala (prostitutie, cluburi erotice, homosexualitate, discoteci si cluburi cu muzica cu mesaje subliminale distructive, degenerare prin presa, shwuri tampite)
8. Exterminarea proprietarilor de terenuri (mai ales agricole), cum este si cazul Romaniei unde programele de subvenctie ii va face pe multi sa isi vanda terenurile pe doua parale (asa s-a intamplat in Africa si in America de Sud).

Reclama in propaganda politica

Propaganda isi propune sa transmita o anumita informatie catre un public, informatie care trebuie sa fie salutara pentru acesta si care nu e perceputa de informator ca mincinoasa ci, dimpotriva, ca expresie a singurului adevar. Propaganda mai inseamna si actiunea exercitata asupra opiniei publice pentru a o determina sa aiba anumite idei politice si sociale, pentru a dori si a sustine o politica, un guvern, un reprezentant.
Publicitatea presupune transmiterea catre un public cat mai numeros a unui mesaj a carui realitate sau falsitate nu constitue interesul esential si al carui scop este acela de a influenta (nu informa).
Asadar, daca propaganda intentioneaza sa ne convinga, reclama (publicitatea) are ca singur scop seducerea. Asa se face ca, in politica, un candidat poate fi lansat la fel ca un produs, prin combinarea adecvata a imbracamintei, dictiei, gesticii, afiselor si sloganelor, in functie de preferintele publicului.
Asa se si explica si situatia de la alegirle locale din Suceava din 2008 cand s-a intamplat ceva ce nu credeam vreodata ca am sa vad. Cu cateva zile inainte de startul campaniei electorale, toti cei cu care vorbeam despre alegeri, imi suneau ca primarul Ion Lungu nu va primi un al doilea mandat. Dupa startul campaniei lucrurile s-au schimbat total. Schimbarea a venit odata cu un afis care a impanzit orasul. In acel afis, in spatele primarului Ion Lungu, era prezenta o masa inerta de oameni, in culori sterse, din mai multe categori de varsta, imbracati diferit si cu privirile in toate partile, ce parca iti spune ca toata lumea, indiferent din ce mediu provine, indiferent ce drum isi doreste in viata, il urmeaza orbeste pe cel ce s-a autointitulat “primarul garantat” si “testat de 100.000 de suceveni”. Cand ii intrebai de ca si-au schimbat opinia, acestia spuneau mai de fiecare data ceva de genul “pai oricum el o sa iasa”…

Bineinteles ca in politica, pe langa propaganda si reclama, se mai folosesc si dezinformarea, intoxicarea, “calul troian” etc.
Daca dezinformarea isi propune sa imprastie informatii false si atat, intoxicarea este o actiune insidioasa asupra spiritelor tinzand sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze. Astfel, se ajunge la ceea ce unii numesc vampirism, si anume atunci cand un om dezinformat ajunge dezinformator. Vampirismul este asemanator “calului troian”, situatie in care omul isi face rau crezand ca isi face bine, lucru care se intampla mai ales atunci cand o minciuna luata ca adevar sustine o alta minciuna care la randul sau este luata ca adevar.

ps – vezi si secretul reclamelor

Cantarirea si denaturarea realitatii

Cantarirea realitatii poate fi posibila doar daca informatia este filtrata. Filtrarea informatiei consta in: evoluarea sursei, evaluarea informatiei si coroborarea informatiei. Astfel apare scepticismul.

Scepticismul in materie de informatie consta in:

1. neincrederea in informator, care chiar daca este de buna credinta poate nu ne transmite corect, fie pentru ca este si el dezinformat de o terta persoana, fie nu are acces la toate aspectele unei probleme;
2. neincrederea in mijloacele de comunicatie (vezi imaginea si reportajul de aici);
3. neincrederea in chiar modul nostru de a gandi (adesea minimalizam sau exageram importanta unei informatii);
4. stiinta faptului ca nici o informatie nu detine adevarul suta la suta, pe tot parcursul informarii putandu-se strecura erori, chiar daca nici un membru al lantului informativ nu are intentii rele;
5. tratarea cu suspiciune a informatiei care are pretentia de a fi considerata obiectiva;
6. stiinta faptului ca este ceva firesc ca fiecare martor al unui eveniment sa aiba, fiecare in parte, propria sa impresie asupra evenimentelor la cere a asistat (de regula, atunci cand toti cei dintr-o dezbatere au aceleasi pareri, si nu se discuta chestiuni scare tin de stiintele exacte, atunci avem motive sa fim uspiciosi).
   

Acum haideti sa vedem de ce cineva ar denatura adevarul.

Motivele denaturarii realitatii sunt:

1. dorinta de a obtine o anumita opinie din partea opiniei publice, pentru a indeplini o anumita actiune. Ex: “revolutia romana”. Pe 22 decembrie 1989 revolutia trebuia sa se incheie: Ciausescu era deja retinut la Targoviste, iar Armata era de partea manifestantilor. Cu toate acestea “liderii revolutiei” ne zic ca revolutia a mai tinut cateva zile, ba chiar ca pe 22 decembrie revolutia debia incepea (ceea ce a urmat dupa 22 decembie a fost rebeliune generalizata – detalii aici). Cui a folosit utili mortii de dupa 22 decembrie? “Liderilor” revolutiei, fosti nomenclaturisti. Cum? Pai in urma psihozei teroriste au fost devastate nenumarate cladiri guvernamentale fiind distruse nenumarate documente (printre care si documente care i-ar fi descoperit pe nomenclaturistii care ulterior au ramas in sistem – asa a “scapat” si Iliescu de documentele semnate de dansul din pozitia sa de Tovaras Prim Secretar de la Iasi). Deasemenea mortii au fost folositi ca arma de santaj subtil impotriva primilor parlamentari post-decembristi (majoritatea oameni simpli, muncitori creduli) pentru a se vota primele si cele mai tampite legi: nevoia privatizarilor, secretizarea privatizarilor, acordurile cu FMI si BM; romana”.
   
2. dorinta de a vinde un produs. (voi insista mai mult cand voi vorbi despre reclama);
3. dorinta de a convinge publicul cu privire la superioritatea unei anumite cauze, a unui anumit partid, a unui anumit candidat. Nu mai conteaza daca e o cauza justa, daca partidul este respectabil, sau daca candidatul e cel mai bun. Se folosesc toate parghiile pentru a li se facilita succesul. (vezi modul in care alianta D.A. a ajuns sa fie considerata cea mai buna varianta de vot la alegeriule din 2004 aici)

Accesoriile manipularii

Accesoriile manipularii sunt:

Accesoriile verbale. Este vorba despre aranjarea cuvintelor in asa fel incat acestea sa dea curs viselor celor care urmeaza sa asculte discursul respectiv, dar si despre lupta cu cuvintele (logomachia).
Pentru ca victimele unui discurs sa isi vada visele indeplinite prin intermediul a ceea ce aud este necesar, cel mai adesea, de “cuvinte imagine”, cuvinte care seduc. Un exemplu ar fi acela al sloganului folosit de Traian Basescu in cadrul campaniei sale electorale: “Sa traiti bine!”, slogan care i-a facut pe multi sa vada in alegerea lui Basescu un trai mai bun.
Logomachia, sau lupta cu cuvintele a fost folosita mai ales in perioada 1990-200 din Romania cand cei care cautau sa lupte impotriva libertinismului total erau automat catalogati ca securisti sau comunisti, uneori chiar de catre fosti membrii PCR. Practic, logomachia recurge la impact non-intelectual si patrunde la nivel irational (iata de ce avem multi “intelectuali” care se lasa prada unor idei preconcepute). Cele mai folosite metode de satanizare a celor incomozi sunt:

1. a abuza (cand un om isi face prea bine treaba si incomodeaza un grup infractional sustinut undeva la varf sau impotriva fortelor de ordine – niciodata impotriva fortelor subversive);
2. vanatoare de vrajitori (cand cineva vrea sa divulge ceva si se doreste inchiderea gurii respectivului precum si dezorientarea celor direct interesati prin ridiculizarea vaditorului);
3. dusman al poporului (folosita mai ales de sistemele totalitare, dar si de cele demecratice cu formula “dusman al democratiei” sau “pericol terorist” – deci, dusman al nostru al tururor);
4. nationalist si extremist (cand un partid politic lupta pentru suveranitatea statului sau, de regula este catalogat ca nationalist si deci extremist, ba chiar rasist);
5. extrema dreapta (oricine e mai la dreapta decat cel care acuza);
6. fascist (insulta care, din pacate, o data spusa nu mai trebuie demonstrata, avand un impact dezinformativ colosal);
7. pericol primar (era aplicat in trecut, in estul Europei, mai ales impotriva comunistilor);
8. revizionist (o insulta pe cat de eficace pe atat de vaga);
9. fara acte (insulta adusa unui om care nu isi poate dovedi priceperea prin acte);
10. terorist (impotriva oricarei persoane care foloseste forta si care nu este de partea celui care acuza);
11. nu te atinge de omul meu (sau de membrul meu de familie – cazul babuinului Basescu iesit in apararea “femeilor” sale)…

Accesoriile auditive. Accesoriile auditive sunt de regula de natura subliminala si nedetectabile cu urechia. In acest scop se folosesc: frecventa modulara, frecvete foarte joase (14-20 cicli pe secunda), fregventele inalte (17000-20000 cicli pe secunda), sunete cu viteza variabile (auzibile doar cu ajutorul unor aparate speciale) si mesajul inregistrat invers. Ultimele doua influenteaza clandestin constiinta (urmeaza sa scriu si un articol despre subliminalul din artele muzicale – atunci veti intelege mai multe).

Obiectivitaea aparenta. Obiectivitatea aparenta tece prin cenzura deliberata si ajunge pana la autocenzura instinctiva. Acest lucru are loc in urma faptului ca se programeaza in mod deliberat selectia pe care auditoriul va fi deliberat sa o opereze in cadrul seriei de informatii care ii sunt transmise zilnic, din moment ce n-ar putea sa retina totul. (vezi tratarea de catre presa a subiectului atentatelor din 11.09.2001, cand s-a prezentat o singura teorie, nemaipunanduse si intrebari cum ar fi: “de ce s-a daramat si cladirea WTC 7 care nu a fost lovita de nici un avion?”, “De ce urmele avionului prabusit la Pentagon au fost INEXISTENTE?” , “Unde este metalul topit la WTC?” etc, intrebari care nu au fost puse sau nu s-a raspuns pentru a nu “calca” pe memoria celor ucisi in atentate)

Imaginea.
Daca vezi un copil plin de sange esti mai influentat decat daca citesti asa o veste. Practic, imaginea nu trece prin filtrul creerului, putandu-ne manipula mai usor sentimentele. Pentru majoritatea oamenilor o fotografie sau un clip sunt la fel de incontestabile ca si realitatea vazute in fata.
Imaginea se preteaza la toate tipurile de manipulari, putand fi usor modificata “lucrandu-se”, de exemplu, incadrarea sau unghiul de filmare… Deasemenea, imaginea nu trebuie sa faca neaparat parte din context. Ex: in timpul razboiului din Iugoslavia un fotograf a fotografiat un refugiat aflat dupa un gard de sarma ghimpata. Nu a contat ca in cadru apareau si alti oameni imbracati ceva mai bine. Imaginea a fost publicata ca fiind dintr-un lagar de exterminare.

Animatia. Animatia este folosita pentru a indrepta ochii privitorilor unde vrea cel ce creeaza manipularea. Animatia, fiind usor de perceput si redprodus, deviune usor subiect de conversatie (vezi animatiile de pe blogul lui Basescu, animatii care i-a dezarmat pe o gramada de prosti).

Reportajul. Majoritatea reportajelor nu aduc nici un fel de informatie utila pentru ca:

1. are un format ca timp foarte scurt (120 sec.), comentariul de specialitate(50 sec), evenimentul extern (75-80 sec.). Cu alte cuvinte, orice informatie care necesita mai mult de 120 de sec. nu poate fi prezentata la stiri.
2. bursa imaginilor. Majoritatea posturilor TV isi iau imaginile si inregistrarile video de pe bursele de imagine unde se vand calupuri cu sute de minute de imagine fiecare, calupuri care nu costa mult, nu sunt total verificate si nu sunt semnate. Astefel, din lene si din cauza gustului pentru senzational mai toate retelele ajung sa difuzeze cam aceleasi imagini. Impactul este acela ca la Timisiara, din 1990 cand, s-a vobit de gropi comune, aratanduse cadavre dintr-o morga!!!

Razboiul informatiilor. Acest razboi se bazeaza pe axioma: “Tu stii, el nu, deci el stie prost”. Mijloacele razboiului informational sunt:

1. acuzatia de atrocitati
2. dilatarea hiperbolica a mizelor
3. satanizarea sau dezumanizarea adversarului
4. polarizarea (cine nu e cu noi e impotriva noastra)
5. invocarea unei actiuni divine (Dumnezeu ocroteste America)
6. metapropaganda (discreditarea propagandei adverse)

va urma

Cum se practica dezinformarea?

Dezinformarea se practica in felul urmator:

1. negarea faptelor(de cate ori nu ati vazut politicieni care isi neaga faptele rele demonstrate in presa?);
2. inversarea faptelor (cand un guvernant este acuzat ca ar fi putut face ceva anume si ca nu a facut, atunci politicianul respectiv va spune ca a participat totusi la cea mai buna guvernare);
3. amestecarea intre adevar si fals (cand un politician recunoaste ca a facut ceva rau, dar zice ca altul a inceput. Este cazul in care un guvern incheie un acord prost care se manifesta in urmatorul mandat cand vin altii la guverne, altii care in loc sa schimbe acordul, il duc la indeplinire) ;
4. modificarea motivului (de cate ori nu ati auzit ca trebuie sa acceptam amendamente proaste pe motiv ca asa recomanda cele mai democratie si perfecte foruri din lume, facandu-i pe multi sa creada ca asa e mai bine? Chiar si camerele de supravaghere care cica previn infrationalitatea este tot o prostie. In mod normal, astazi, cand exista atatea telefoane multimedia, oricarui infractor ar trebui sa ii fie frica sa mai comita infractiuni stradale. Dar asta e: se vrea control si nu educare!!!);
5. modificarea circumstantelor (crearea de pericole. Este suficient sa luam in calcul “amenintarea terorista” si perpetua criza economica);
6. estomparea (suprainformarea – vezi stirile cu babe violate dar si stirile “politice” in care in loc sa se prezinte eczact ceea ce s-a discutat la o conferinta oarecare si impactul pe care il au discutiile respective se prezinta cine cu cine a venit, cu ce era imbracat, dacaera suparat ori vesel…);
7. camuflajul (exemple: 1. Represiunea sarba scoasa in evidenta pentru a ascunde rebeliunea din Kosovo de la inceputul conflictului Iugoslav. 2. Cand Basescu a fost suspendat si s-a plans de cei 322. Putini stiu ca exista o organizatie discreta in SUA care se numeste chiar 322. Acest lucru a facut ca multi blogari antiglobalizare si anticorporationisti, precum si mai multe organizatii de acelasi fel sa il sustina orbeste pe Basecu care, cum am mai zis, nu este decat un BABUIN);
8. interpretarea (este cazul in primul rand al aditorialistilor dezinformati care prezinta lucrurile in asa fel incat sa aiba sustinere pentru teoria lansata. Practic, sistemul este: o minciuna luata ca adevar poate sustine ca adevarata o alta minciuna);
9. generalizarea (prezentarea ca practica larg folosita. De cate ori nu am inghitit “tot delul de” pe motiv ca asa zice UE, NATO, sau chiar nustiu ce organizatie patronala (corporationista) din lume?);
10. ilustrarea (insotita de regula si de minimalizare, avand menirea de a ne face sa credem ca un pericol iminent nu este decat un hop);
11. partile inegale (prezentarea de multe merite, de regula artificiale, si de defecte cu cat mai mari cu atat mai putine – pupincurismul dintre membrii unui partid in campaniile electorale);
12. partile egale (laudarea ta si criticarea celuilalt – campanii electorale).

Simtomele manipularii

Va promiteam acum cateva zile ca am sa va zic tot ceea ce se poate spune despre tehnicele de manipulare. Am sa ma tin de cuvant, iar azi am sa va zic prima lectie: SIMTOMELE MANIPULARII!

Simtomele manipularii sunt:

1. Discontinuitatea. Discontinuitatea apare atunci cand persoanele care gestioneaza manipularea respectiva se contrazic fie pentru ca sunt supuse unui sir de interogari in cadrul unei dezbateri, fie pentru ca persoanele respective se “scapa”, fie pentru ca apar informatii si din alte surse.
2. Normalitatea aparenta. De cate ori nu ati auzit politicieni care ne zic ca trebuie sa facem una sau alta pentru a atinge o stare de normalitate? Bineinteles ca de multe ori. Dar asta nu ar fi nimic rau, daca s-ar fi si definit “starea de normalitate”. Astfel, in loc sa se faca reforme costructive care sa duca tara de la sine in cadrul UE sau NATO, s-a lucrat din greu la capitolul normalitate aparenta pentru ca acum sa vina unii si sa ne zica ceva de genul: “noi am facut posibila aderarea Romaniei”.
3. Competenta aparenta. In orice manual de manipulare exista descris un mod de satanizare care se numeste “nu ai acte” sau “nu ai experienta” Aceasta metoda exista de mult, mai exact din perioada aristrocatiei europene. Aristrocatia a aparut ca o necesitate a unei elite nepartinitoare. Cu timpul insa aristrocatia a devenit una curtezana contand mai mult familia din care provi decat competenta persoanei in sine. Asa se intampla si azi: in multe institutii conteaza mai mult apartenenta politica si mai putin competenta. Deasemenea in cadrul majoritatii partidelor politice se practica fenomenul “poliglotului”: un om este definit bun si pentru legislativ si pentru guvernare, dar si pentru administratie. Mai nou, s-a dat startul stagiaturii in cadrul Parlamentului European, stagiatura la care au acces doar cei admisi de europarlamentari, europarlamentari care bineinteles ca mai degraba ofera stagiaturi penru oameni din partidul decat altora; astfel posesoarea de colagen (Elena junior) va fi catalogata ca avand experienta, si deci competenta politica…
4. Confuzia colectiva. Cel mai bun exemplu al unei confuzii colective este cazul imprumuturilor in franci elvetieni. In acest caz se intampla in felul urmator: in timp ce tot tampitul isi face credit in franci elvetieni crezand ca face o afacere buna, seful bancii centrale elvetiene vine si spune ca un imprumut in franci elvetieni (facut de o persoana care are castiguri in alte monede decat francul elvetian) sunt foarte riscante din cauza riscului valutar. Si asta nu e tot: imprumuturile in valuta duc la cresterea inflatiei, astfel incat cei ce fac imprumuturi in diferite valute isi fac rau direct sau indirect crezand ca isi fac un bine.
5. Confuzia emotionala. Cel mai bun exemplu de confuzie emotionala este perioada din prima jumatate a anului 1990, perioada in care, asa cum am mai zis, s-a incercat realizarea unei rebeliuni generalizate (am sa va zic mai multe mai tarziu).
6. Jocul de-a alegerea. Cel mai frumos joc de-a alegerea se petrece in SUA. Asa cum am mai zis: Iin SUA ajunge presedinte cel care castiga concursul “Cel Mai Carismatic si Mai Combativ Candidat” din cadrul alegerilor din interiorul partidelor.
7. Gandirea de grup. Gandirea de grup apare din cauza uor prezudecati, dar si din cauza “parasirii in multime”. Daca intri intr-un grup si nu esti suficient de cerebral ajungi ca sa gandesti si sa faci ca cei din grup. Cea mai mare “parasire in multime” la care am asistat au fost alegerile locale din Suceava. Asa se face ca daca intrebam dupa alegeri cu cine au votat, mai toti imi spuneau : “Lungu”, iar daca ii intrebam de ce ei imi spuneau: “pai oricum el iesea primar” (detalii aici)
8. Structurile impersonale. Structurile impersonale au fost introduse de corporatii care se organizeaza in asa fel incat o firma sa fie proprietara altei firme care este proprietara altei firme si asa mai departe incat, daca apare fre-o problema juridica nimeni din conducere sa nu poata fi tras la raspundere. Asa se intampla si in cazul institutiilor statului care sunt cat se poate de specialiate si descentralizate incat, daca apare vre-o problema nu este vina nimanui si rar cineva are competenta de a face ceva.
   
9. Falsa similaritate. Falsa sililaritate apare, de regula, atunci cand se fac niste lucruri apoarent constructive similare cu cele ce se fac in alte locuri sau cazuri, dar care au dedesuptri dintre cele mai diverse. Exemplu: privatizarea “pe un dolar” care in Germania s-a facut pentru pastrarea industriei est-germane in cadrul companiilor vest-germane, in timp ce la noi s-a facut pentru crearea unui cadru profitabil pentru afacerile cu fier vechi.