Daca Dictatura este Stiinta Terorii atunci Democratia esta Arta Manipularii
Faptul ca Europa ca entitate politica incepe sa fie bolnava iar Uniunea Europeana ca institutie este intr-o grava dezordine nu poate fi negat. Dar nici unul dintre remediile despre care se discuta acum nu poate schimba lucrurile in bine. Respingerea prin referendum a Constitutiei UE de catre cetatenii francezi si olandezi este un semnal clar ca trebuie renuntat la acest document ridicol si, totodata, e necesara o regandire totala a ideii de “Uniune Europeana”. Ceea ce birocratii de la Bruxelles nu vor nici in ruptul capului! Elita UE dovedeste nu doar o lipsa de putere intelectuala ci si o perseverenta si o orbire vecina cu imbecilitatea. Asa cum marele poet Schiller spunea: “Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar.”
Slabiciunile fundamentale ale Uniunii Europene care trebuie remediate, daca se doreste salvarea acestui proiect, sunt urmatoarele. In primul rand, UE a incercat sa faca prea mult, prea repede si cu prea multe detalii. Jean Monnet, arhitectul “Tratatului Otelului si al Carbunelui”, eticheta originala a UE, a spus mereu: “Evitati birocratia. Ghidati, nu dictati! Reguli minime.”. El vroia sa evite Europa totalitarismului, fie el comunist, fascist sau nazist, in care fiecare aspect al existentei umane era reglementat de catre stat. El a recunoscut de asemenea ca instinctul totalitarismului stau adanc infipt in filosofia si mentalitate europeana si ca trebuie sa i se opuna cu tarie puterea liberalismului si a individualismul anglo-saxon.
In realitate insa, de o generatie si ceva, UE a mers intr-o directie total opusa celei gandite de fondatorii ei, astfel ca azi, UE tinde sa fie ea insasi un monstru totalitar care emite milioane de reguli si legi ce invadeaza fiecare colt al vietii economice si sociale. Rezultatele sunt infricosatoare: O birocratie imensa la Bruxelles cu fiecare departament clonat in fiecare din capitalele statelor membre. Un buget urias ce ascunde o coruptie fara precedent, o masina eficienta de spoliere a sute de milioane de platitori de taxe. Si peste toate, o reglementare totalitara a economiilor nationale.
Filosofia economica a UE poate fi descrisa de un singur cuvant “convergenta”. Scopul este acela de a face toate economiile nationale identice cu un model “perfect”. Ceea ce, asa cum s-a dovedit dealtfel, este formula perfecta pentru stagnare si declin. Ceea ce face sistemul capitalist sa functioneze, iar economiile dinamice, este exact opusul acestei conceptii: este neconformismul, inovatia, excentricitatea, inventivitatea.
Prin urmare nu este surprinzator ca Europa, care a avut cresteri economice rapide in anii 1960 si 1970, inainte ca UE sa se fi impus, a ajuns acum intr-un stadiu de stagnare. Rate de crestere economica de 2% sunt rare, exceptand poate Anglia care a urmat in anii 1980 modelul american al pietelor libere. Somajul de asemenea este foarte ridicat, peste 10% in Franta, si chiar mai mult in Germania, la fel de ridicat fiind doar in perioada Marii Depresiuni din anii 1930. Este firesc ca somajul ridicat si cronic sa genereze frustrari care se exprima in diverse feluri. Un astfel de mod de expresie este si rata natalitatii extrem de scazuta care genereaza scaderi ale populatiei.
Un alt aspect fundamental al maladiei provacate de UE este faptul ca UE a intors spatele trecutului sau istoric. Europa a fost practic o imbinare a culturii clasice greco-romane cu crestinismul. Bruxelles-ul le repudiaza pe ambele. In noua “Constitutie” a UE nu se face nici o mentiune la originile crestine ale Europei, mai mult, crestinii practicanti nu pot detine functii cheie in birocratia UE. Ultimul mare om de stat din Europa care a pus accentul pe contextul istoric si cultural al unitatii europene a fost Charles de Gaulle. El dorea o „Europa a patriilor”!
Nici un membru al elitei UE nu mai foloseste un asemenea limbaj. UE nu are nici un continut intelectual. Marii scriitori nu au nici un rol in ea, cu atat mai putin marii ganditori sau oameni de stiinta. UE nu este Europa lui Thomas D’Acquino, a lui Luther sau Calvin - dar nici Europa lui Galileo, Newton sau Eistein. Acum 50 de ani, unul dintre fondatorii proiectului european, Robert Schumann, se referea adeseori in discursurile sale la Kant, la Thomase More, Dante sau la Paul Valery. Pentru el, constructia Europeana era “o problema de morala”. El vorbea de asemenea despre “sufletul Europei”. Astazi, asemenea expresii nu au nici un ecou la Bruxelles.
Pe scurt, UE nu este un organism viu, cu o minte, un spirit si un suflet. Si daca nu va reusi sa gaseasca asemenea dimensiuni nemateriale, dar esentiale, va deveni curand un cadavru, corpul simbolic al unui continent mort.
Caracterul totalitar al U.E. reiese cel mai bine din studiul noii sale “Constituţii”. Astfel:
U.E. îşi schimbă statutul din cel actual de organizaţie bazată pe înţelegere mutuală, devenind un veritabil nou stat. (art I.1). Astfel, U.E. capătă personalitate juridică, legile sale având întâietate faţă de cele ale guvernelor naţionale (art I-6). Totodată, U.E. îţi propune să realizeze o “coeziune” între statele membre. Pe scurt, noua constituţie înseamnă dispariţia ţărilor europene.
Se creează instituţia preşedintelui U.E. (art I-22) care va fi cel mai puternic om din noul stat - mult mai puternic decât actualul preşedinte al Consiliului. Noul preşedinde va fi practic un împărat, neales de cetăţenii europeni, nici măcar la modul indirect - prin parlamentul european (organism dealtfel pur decorativ).
Noua constituţie permite U.E. să aibă o politică externă şi de război comună (art I-12). Statele membre sunt obligate să se conformeze necondiţionat acestei politici. Va exista un ministru de externe al U.E.(art I-2 
Guvernele naţionale nu vor avea dreptul să facă legi, exceptând doar anumite cazuri. Legile comune acoperă practic toate domeniile: piaţă internă, politici sociale, agricultură, mediu, protecţia consumatorului,transportul, energia, “libertăţile”, securitatea justiţia, sănătatea publică etc.
Sistemul actual de veto naţional va fi eliminat. Legile “emanate” de la Bruxelles vor deveni obligatorii pentru toţi cetăţenii U.E.
“Reforma justiţiei” înseamnă crearea unei structuri proprii a U.E. cu procurori, curte supremă (Art III-273). etc. Codul penal european va elimina codurile penale naţionale. De asemenea, se va crea o forţă poliţienească numită Europol, care va beneficia de imunitate în faţa guvernelor naţionale.
Prin articolul II-112, drepturile fundamentale ale omului pot fi “limitate” dacă acest lucru este “nesesar pentru obţinerea obiectivelor de interes ale U.E.”. Articolul II-114 interzice orice campanie politică de a critica orice aspect al Consituţiei Europene (DICTATURA!!!).
Actuala structură de conducere a U.E. - total nedemocratică - va deveni prin Constituţie permanentă. Comisia Europeană, nealeasă de nimeni, este singura în măsură să propună legi (art I-26). Banca Centrală Europeană controlează finanţele U.E.
Posibilitatea unei ţări de a părăsi U.E. este practic nulă prin Constituţie.
In consecinta UE ar putea insemna:
- pierderea suveranitatii nationale, a culturii si a traditiilor noastre;
- aservirea completa a economiilor nationale;
- scaderea nivelului de trai;
- contributii financiare imense, pentru beneficii modeste;
- perpetuarea la nesfarsit a actualei clase politice corupte;
- reducerea natiunilor la statutul de coloni.
Asa cum era de asteptat, liderii UE au “negociat până târziu în noapte” şi au găsit compromisul: sâmbătă, la 5 dimineaţa, cancelarul german Angela Merkel a anunţat adoptarea “Tratatului European Simplificat” (noul nume al Constitutiei UE). Mai exact, au fost adoptate principiile generale ale viitorului tratat (care nu se va mai numi constituţional, desi in fond exact asta este!), acesta urmând să fie definitivat în cadrul conferinţei interguvernamentale care va începe la 23 iulie 2007, semnat cândva până la sfârşitul anului (Portugalia, ţară care va deţine preşedinţia semestrială a UE, speră ca semnarea să aibă loc deja în luna octombrie) si ratificat pana in 2009. Bineinteles, NU se va mai organiza nici un referendum popular in aceasta problema, pentru a nu risca iarasi “esecuri” cum au fost cele din Franta si Olanda.
Reprezentantul grupului ITS (independenta-traditie-suveranitate) din Parlamentul European, Philip Claeys, apreciază că tratatul semnat de curand ca nu este decît o “versiune camuflată a Constituţiei europene”, un text neînţeles, cu un puternic deficit democratic. Transparenţa şi claritatea textelor a dispărut, nu se vorbeşte despre Referendum şi nici despre rolul parlamentelor naţionale, iar ţările mai mici îşi pierd din puterile acumulate pînă în prezent. “Triumfalismul va dura puţin”, spune Claeys, adaugînd că rezultatele Referendumului din Franţa şi Olanda nu sînt luate în seamă de către instituţiile de la Bruxelles.
Uniunea Europeană riscă să se îndepărteze de oameni, şi ne întrebăm, în aceste condiţii, cît de puternică este ideea europeană şi pe cine vrea să mai atragă? Controlul cetăţeanului este redus la zero, mutare deficitară pentru preşedinţia germană, care lasă electoratul în afara normalului comunitar şi care va duce în curînd la un haos instituţional greu de controlat. O minoritate s-a impus în defavoarea majorităţii. Ajungem la riscul ca UE să nu poată fi înţeleasă, noul sistem transferînd funcţia legislativă către executiv şi judecătoresc. Bilanţul preşedinţiei germane reflectă starea de spirit a unei UE tot mai izolate de cetăţeanul de rînd, in opinia aceluiasi Philip Claeys.
O pierdere teribilă a acestui acord este eliminarea concurenţei libere şi loiale de pe lista obiectivelor, greşeală fatală la care Angela Merkel răspunde prin ideea că acesta nu este un obiectiv al eforturilor, ci un mijloc şi, de aceea, “am retras concurenţa de pe acestă listă”. De fapt, majoritatea eurodeputaţilor apreciaza ceastă chestiune drept incalificabilă, eliminarea concurenţei libere fiind un mod necinstit de a face afaceri.
Compromisul obţinut la Bruxelles, unul complicat şi netransparent, este un tur de forţă, dar nu e o nouă politică, ci o frică faţă de o Europă nesocială. Îngrijorarea nu poate fi diminuată în urma acestei strîngeri de mînă de la Bruxelles. Tratatul de la Roma a reprezentat un cec în alb care nu a reflectat opiniile cetăţenilor si se pare ca acelasi lucru poate fi spus si despre noul acord. Dimensiunea sociala a UE este amintită printr-un articol, dar este prea puţin pentru a promova echilibrul social. Nu e deci de mirare ca, cetăţenii europeni nu se identifică deloc cu noul produs.
Totusi, UE incearca sa faca tot ce se poate pentru a-i convinge. UE aloca anual fonduri în valoare de 5,6 miliarde de euro pentru derularea unei campanii menite să atenueze curentul eurosceptic, publicând inclusiv benzi desenate destinate copiilor, relatează the Sunday Telegraph în ediţia electronică. Pe lângă publicarea unor pamfleturi şi angajarea a foarte mulţi experţi în relaţii publice, UE cheltuieşte anual milioane de lire sterline pe organizarea unor excursii, fabricarea unor materiale didactice şi chiar producerea de benzi desenate, dezvăluie publicaţia britanică.
Potrivit lui Lee Rotherham, autorul unei noi cărţi care examinează cheltuielile UE pentru imaginea sa, asemenea iniţiative reprezintă “o încercare revoltătoare şi cinică de a îndoctrina tinerii”. Un asemenea exemplu este Jurnalul Europa, un cadou oferit de UE elevilor, potrivit cărţii “Inimi şi Minţi: campania de PR finanţată din bani publici pentru a ne determina să iubim Bruxelles-ul”.Jurnalul a fost trimis unui număr de 1,2 milioane de elevi din peste 9.000 de şcoli din Europa. Broşura descrie Parlamentul European drept “vocea poporului” şi susţine că UE a “îmbunătăţit calitatea vieţii de zi cu zi a oamenilor” (cand de fapt este exact pe dos!). Parlamentul Europan a aprobat, de asemenea, finanţarea unor benzi desenate intitulate “Operaţiunea Dragonul Roşu” al căror personaj principal, o anume eurodeputată Elisa Correr, este “implicată într-o serie de aventuri riscante şi fascinante în timpul exercitării activităţii parlamentare”.Personajul se luptă cu asasinii, urmăreşte un general care nu a respectat un embargo impus armamentului şi mai are timp şi pentru dezbatarea legilor drepturilor de autor, dezvăluie publicaţia britanică. Copiii italieni sunt delectaţi cu alte benzi desenate, denumite “Camillo e l’Euro” în care le sunt prezentate avantajele zonei euro.
