Embargou la sah made in SUA

Moartea marelui sahist Bobby Fischer readuce in prim plan faptul ca politica externa a SUA este la fel de inumana ca si politicile naziste precum si unele politici comuniste.

In 1992 Bobby Fischer a acceptat să-l înfrunte din nou pe Boris Spasski în “Revanşa meciului secolului”. Întâlnirea a avut loc la Belgrad, în ciuda embargoului ONU asupra Iugoslaviei. Fischer nu a ţinut cont de avertizarea autorităţilor americane cum că participarea sa la acest meci este ilegală. În timpul unei conferinţe de presă a fost filmat în timp ce scuipa pe Ordinul în care Departamentul de Stat îi interzisese să joace, iar pe numele său a fost emis un mandat de arestare pentru încălcarea embargoului. Din erou naţional, Fischer a ajuns un paria în SUA, a căror politică nu a încetat nici un moment să o critice. După meciul cu Spasski, din 1992, nu s-a mai întors niciodată în SUA, unde fusese emis un mandat pe numele său, ordin in care se stipula si interdictia de a parasi SUA. A călătorit însă peste tot în lume, neîncetând să critice politica guvernului de la Washington. El a primit ca pe o veste extraordinară atacul terorist asupra Turnurilor Gemene din New York, de la 11 septembrie 2001, şi a declarat că, “dacă SUA nu-şi va schimba politica externă, va trebui să fie distrusă”. El a cerut uciderea preşedintelui Bush şi şi-a exprimat speranţa că, în urma unei lovituri de stat, în SUA va ajunge la putere un guvern militar care îi va executa pe liderii comunităţii evreieşti şi care va închide sinagogile! Sunt declaraţii cu atât mai surprinzătoare, cu cât Fischer era el însuşi evreu! Logic, după toate aceste reacţii, SUA i-a revocat fostului campion paşaportul, în 2003. Un an mai târziu, el a fost arestat pe aeoroportul din Tokyo, în timp ce încerca să plece în Filipine, deoarece se legitimase cu un document care-şi pierduse valabilitatea. În acelaşi an a renunţat la cetăţenia americană şi s-a căsătorit cu preşedinta Federaţiei de Şah din Japonia, cu care trăia de patru ani. De teamă să nu fie deportat, în ianuarie 2005 Fischer a solicitat cetăţenia germană, care i-a fost însă refuzată. Salvarea a venit din partea Islandei, care a decis să-i acorde cetăţenia din motive umanitare, astfel că a putut să se mute definitiv la Reykjavik. El a continuat să-l atace pe preşedintele Bush, iar despre Japonia a afirmat că este o marionetă a SUA.

Acum sa revenim asupra a ceea ce este important: oficialităţile de la Washington erau decise să-l închidă pe marele sahist Bobby Fischer deoarece încălcase în 1992 embargoul impus Iugoslaviei… Cum incalcase embargoul? A traficat arme? A contribuit la sustinerea regimului Melosevici? A incalcat drepturile cetatenilor iugoslavi? A spijinit activitati teroriste? Adevarul este ca marele sahist Bobby Fischer nu a facut decat sa joace sah in Iugoslavia. Daca acei cativa dolari cheltuiti de catre Bobby Fischer pe cazare la hotel, pe hrana si pe transport pe durata sederii sale la Belgrad reprezinta pentru autoritatile americane un sprijin extraordinar in favoarea mentinerii regimului Milosevici atunci, politica SUA nu este cu nimic mai presus decat politica blocului exsovietic fata de cei care incercau sa mearga in occident, in timpul razboiului rece!