MARELE LUP ALB

Se zice că primele migraţii de forţă de muncă au fost create de modul de organizare comunist…

Eu am descoperit ceva: înainte de comunisti, alţii au fost cei care au creat migraţii majore de forţă de muncă.

În periuada 1830 - 1850, în Anglia, s-a creat prima migratie a forţei de muncă (într-un mod oarecum forţat şi cu siguranţă mai imoral decăt pe timpul regimurilor comuniste). Atunci, în Marea Britanie, oamenii din zonele defavorizate li se ofereau locuri de muncă in zone mai dezvoltate cu o condiţie: nu puteau lua cu ei decât copii buni de muncă, copii sub 12ani neputănd merge cu părinţii!!! Cu alte cuvinte, dacă o familie săracă avea trei copii: unul de 16 ani, unul de 13 ani si unul de 11 ani, ultimul trebuia lăsat în urmă (la o rudă, la un prieten de familie sau… pe stradă, fiind astfel condamnaţi la moarte lentă…).

Ceea ce s-a intămplat în perioada 1830-1850 în Anglia a fost un act de semiinregimentare a clasei muncitoare. Deasemenea, a fost si un act nazist deoarece doar nazistii îi luau in calcul doar pe cei buni de muncă, în timp ce ceilalţi (copii mici, batrani, pwersoane cu dizabilitşţi) erau condamnaţi la moarte sau în cel mai bun caz erau ignoraţi.

De fapt cam aşa se întâmplă şi acum, graţie conceptului corporaţionisto-nazist care ne spune că resursa umană este inepuizabilă (bine că măcar animalele sunt protejate…).

   Ieri au trecut 20 de ani de la revolta de la Brasov. Lucrul acesta m-a facut sa ma intreb un lucru: Cine are dreptul sa se numeasca dizident?
Toata lumea vorbeste despre cei carora li s-au confiscat 5-7 case si au mai ramas cu una, despre dizidenti regalisti care au acceptat sa primeasca bani de la comunisti pentru a pleca din tara, despre oameni care se plang ca trebuiau sa stea in ploaie la manifestatiile comuniste,  dar cati vorbesc depre cei care si-au pus in pericol painea de zi cu zi?
Cunosc oameni care au riscat absolut tot. Cunosc batrani care au refuzat sa mearga la manifestatiile de 23 august, riscand sa devina boschetari. Cunosc batrani care de ziua lor cantau cantece interzise de regim.

     Cunosc oameni care au renuntat la posibilitatea unui trai modern. Cunosc batrani care nu si-au pus lumina in casa pentru ca, ziceau ei, nu vroiau sa dea bani la comunisti.

Cica a fost revolutie…

Din nefericire s-au schimbat doar formele, nu si fondurile unor probleme. Am sa va prezint doar trei probleme:

Libertatea cuvantului: Daca inainte cuvantul era ingradit, acum este liber, dar de cele mai multe ori nici o institutie a statului nu se sesizeaza atunci cand, de exemplu, se prezinta o problema de interes public in presa.

Oligarhia politica: Inainte exista o oligarehie de fier a partidului (a PCR). Acum s-a reusit (prin intermediul propagandei in presa) impunerea unei oligarhii de titan la nivelul sistemului de gandire si decizie a alegatorilor.

Cum am mai spus si in articolul Votul uninominal, politicienii prin intermediul propagandelor media au reusit ca sa blocheze mintea oamenilor intre un partid neocomunist si o alianta democratica in care se vorbeste pe 7 voci, exista pericolul ca mintea oamenilor sa ajunga sa fie blocata pe un singur partid (acest lucru ar fi posibil aplicandu-se principiul din reclamele cu detergenti).

Televiziunea: Inainte, la televizor, se observa o puternica propaganda pro ciausista, aceasta fiind in special un program dezinformativ. Acum avem sute de posturi de televiziune, majoritatea fiind axate pe prezentarea diverselor mesaje libertine, care rup coloana vertebrala a telespectatorilor, dezinformandu-i.

Celebrul Decret 770 a ucis sau a provocat rani fizice si psihice la fel de rele ca moartea.

Din disperare, femeile recurgeau la gesturi demente pentru a scapa de o sarcina nedorita, folosind sare, dero sau orice solutie despre care se vorbea ca poate ajuta la eliminarea sarcinii. Fierbeau patrunjel, cozi de muscata sau tot felul de alte plante.

A existat o vreme cind sucul de lamiie era cea mai populara metoda contraceptiva, iar sarcina se detecta cu ajutorul unui broscoi

In octombrie 1966, Nicolae Ceausescu semna Decretul nr. 770, prin care romancelor le erau interzise avorturile, sub pedeapsa inchisorii; singurele femei care aveau dreptul legal sa solicite intreruperea sarcinii erau cele cu virsta peste 40 de ani sau cele care aveau deja cel putin patru copii in intretinere.

In cei 23 de ani cit decretul amintit a fost in vigoare, in Romania se estimeaza ca s-au nascut peste 2.000.000 de copii nedoriti , dar au si murit cel putin 10.000 de femei, victime ale avorturilor clandestine.

In plus, copiii handicapati din nastere nu sunt doriti nici de stat; ei sint trimisi in adevarate centre, precum cel de la Cighid, cu cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Europa (in jur de 50%), devenind practic… nenascuti.

Legalizarea avorturilor a venit, asadar, mai ales ca un ajutor pentru femeile insarcinate care erau trimise de soti ca sa se descurce singure in a scapa de sarcina. Din acest punct de vedere s-a gresit, deoarece astazi, pe alocuri, se intampla invers: femei care isi doresc sa nasca sunt trimise sa avorteze, fie de proprii soti, fie de parintii care nu sunt deacord cu relatia odraslei.

Deci, care situatie este mai grava:

• • o femeie cu trei copii care nu isi permite inca un copil, care afla ca cel ce urmeaza sa se nasca va avea un handicap foarte grav, care vrea sa avorteze, dar nu poate din cauza unui decret, astfel ca isi provoaca singura un avort, ajunge la spital, dar in loc de ajutor din partea medicilor primeste palme, lumina in ochi si intrebari din partea unui securest;
  • o tanara de douazeci de ani care vrea sa isi pastreze sarcina, dar care este luata de parinti, flancata cu badigarzi si dusa la o clinica privata pentru a i se face un avort impotriva vointei ei?

Eu cred ca ambele situatii sunt la fel de grave. Solutia: a nu se merge cu reglementarile legale in ceea ce privesc avorturile nici intr-o extrema dar nici in alta.

Deasemenea in problema avorturilor nu se poate lua in considerare doar drepturile parintilor, ci si a viitorului copil. De ce? Pentru ca:

1. Ce drepturi are un copil care are o secunda de viata? Raspuns: toate drepturile omului.
2. Dar ce drepturi are un copil care mai are o secunda pana la a se naste?

Stiu ca pare putin deplasat si ca imi veti spune ca un avort se face doar pana in luna a treia, dar trebuie sa se aiba in vedere un lucru: deocamdata, avorturile se fac pana in luna a treia deoarece la ora actuala aceasta este perioada in care nu exista riscuri majore pentru mama, si nu pentru ca in a patra luna fatul ar avea drepturi, ceea ce inseamna ca daca maine se va afla o metoda ca sa se poata face avorturi in luna a opta nepericuloase penru mama acest lucru va fi permis.

Daca se va ajunge vre-o data ca sa se poata face avorturi nepericuloase pentru mama in luna a opta de sarcina, atunci ne vom trezi cu urmaoarea situatie:

1. Un copil nascut premarut (un fat iesit pe vagin), in luna a saptea de sarcina va avea drepturi
2. Un fat aflat in luna a opta (un copil aflat inca in uter) va putea fi scos si aceasta deoarece nu va avea nici un drept.

Striu ca unii dintre dumneavoastra vor zice ca atunci se va putea pune o limita prin care, de la un anumit moment al sarcinii, fatul sa aiba drept de viata. Bine, dar cine are dreptul, si mai ales pe ce criterii, sa puna o astfel de limita. La urma urmei, si atunci se va putea pune intrebarea: de ce cel ce are o secunda peste limita are dreptul la viata, iar cel ce are cu o secunda mai putin nu are nici un drept?

Ar mai fi de subliniat un lucru si anume ca demnitarii nu jura doar pe constitutie ci si pe Biblie, ceea ce inseamna ca o lege trebuie sa fie conforma si cu constitutia dar si cu Biblie sau cu orice carte considerata sfanta (deci corecta) pe care se jura la investirea in functie. Din acest punct de vedere bineinteles ca avorturile ar trebui interzise, mai ales ca pacatele aprobate de catre forul superior legislative, cad (din punc de vedere religios) asupra tuturor cetatanilor statului respective, indifferent ca practica sau nu practica acel pacat. Solutia pentru a ne scapa de asta ar fi o lege impotriva avorturilor fara norme de aplicare (ca tot sunt o gramada de legi fara norme de aplicare de pe seama carora infractorii urca pe scara societatii).

Parerea mea: s-a trecut de la o extrema la alta, pentru ca aceasta a fost proiectata ca o necessitate de catre “libertini”.

Solutia: doua legi:

• • O lege care sa interzica avorturile in cazul in care o sarcina ar aduce pe lume un copil sanatos;
  • O a doua lege care sa permita mai usor ca un copil nedorit de catre o familie sa poata fi crescut, respective adoptat, de catre o alta familia sau chiar de catre o persoana singura care are posibilitatea si care vrea sa creasca un copil.