Capitalismul de cumetrie – decodarea crizelor financiare

De cate ori nu ati auzit de sintagma “capitalism de cumetrie”? Dar v-a zis cineva ca capitalismul american este un capitalism de cumetrie?… Adevarul este acela ca capitalismul de azi are la baza un balon de sapun intretinut de cei care au interes in acest sens…
Ceea ce va voi spune acum va va face sa intelegeti de ce, de fiecare data, criza mondiala vine din SUA si nu din alta parte, precum si de ce necesita sume mari de bani pentru redresarea situatiei.

De ce criza vine intotdeauna din SUA?
Totul a incepu in 5 iunie 1947 cand generalul de armată George C. Marshall, fost şef al Statului Major General al Armatei S.U.A. în anii celui de-al doilea război mondial, devenit Secretar de Stat al Statelor Unite, face cunoscut un plan pentru refacerea economică a Europei. Acest discurs a iniţiat acţiunea care a condus la Programul de Reconstrucţie Europeană (Planul Marshall). Ridicat în slăvi de către propaganda americană şi în zilele noastre, ca fiind salvarea Europei Occidentale, acest plan a vizat, în realitate, două obiective majore. Pe de o parte, prevenirea ajungerii la putere a forţelor politice de stânga (mai ales a partidelor comuniste), foarte puternice la încheierea războiului, iar pe de altă parte, integrarea economiilor statelor occidentale în economia americană. Valoarea totală a „Planului Marshall”, în realitate o autofinanţare a comerţului exterior al S.U.A., a fost de 13,2 miliarde dolari, mai ales sub formă de credite, din care au primit Marea Britanie – 3,2 miliarde; Franţa – 2,7 miliarde; Italia -1,5 miliarde; Germania -1,4 miliarde.
Asa s-a ajuns ca majoritatea afacerilor de comert exterior sa fie derulate in dolari americani. Situatia a inceput insa sa se cam schimbe si asta deoarece 7 tari au renuntat la dolarul american ca moneda de schimb pentru petrol link.Tarile sunt : Arabia Saudita, Corea de Sud, China, Rusia, Venezuela, Iran, si Sudan (iata si adevarata explicatie a decaderii dolarului: dolarul incepe sa fie din ce in ce mai putin dorit. Tot asa se explica si de ce pretul barilului a explodat continuu in ultimul an: America nu mai avea acces direct la petrolul din Arabia Saudita, Venezuela, Iran si Sudan. Tot asa se explica de ce Arabia Saudita a avut curajul sa iasa in fata si sa anunte cresterea barilului ca fiind artificiala – lucru adevarat). Mai mult, din ianuarie 2008, majoritatea bancilor centrale ocolesc dolarul cand este vorba de rezerva valutara…
Tot in urma Planului Marshall, economia Europei de Vest fiind strans legata de economia Americana, s-a putut ajunge pana acolo incat multe banci si fonduri de investitii americane s-au extins, mai intai in Europa de Vest, mai apoi in intrega lume.

De ce este necesar de sume mari de bani pentru redresarea situatiei?
Pentru asta trebuie ca sa vedem cum functioneaza bursa americana, precum si bancile americane.

Bancile americane, la fel ca si majoritatea bancilor din lume, lucreaza cu cecuri si bani electronici care nu au nici o acoperire in lichiditati (detalii aici). Deasemenea mai exista si procedeul care se numeste fractional reserve banking si reprezinta procedeul prin care o banca are voie legal sa imprumute oamenilor bani pe care nu-i are fizic in seif. Bancile au voie legal sa imprumute pana la de 10 ori mai mult decat au fizic in seif uneori se ajunge pana la 30 de ori (SUA). Astfel banii apar din nimic. Acum intelegeti? Criza apare atunci cand oamenii vor sa foloseasca din ce in ce mai mult lichiditati, moment in care banii electronici si cecurile fara acoperire pot fi acoperite doar de catre infuzii uriase de capital (bani dati de-a moaca bancilor comerciale de catre bancile centrale, bani suportati indirect de catre contribuabili pt ai salva pe bancherii nesatuli – cumetrii cu clasa politica!).

Bursa americana are o practica despre care nu vorbeste nimeni: IMPRUMUTUL MARGINAL LA BURSA, in urma caruia poti cumpara actiuni de 1000 de dolari cu numai 100 de dolari, dar in anumite conditii trebuind sa scoti de unde sti diferenta de 900 de dolari (detalii aici). Pe baza acestor actiuni, firmele pot imprumuta bani de la banci, urmand sa restitue imprumuturile, in caz de lipsa de profit, cu ajutorul banilor proveniti din somatii de plata marginala prin care actionarii sunt obligati ca in 24 de ore sa acopere diferenta, daca nu, li se vind actiunile.
Acum intelegeti de ce, la americani, chiar si o scadere mica a cotatiilor la bursa pot dauna economiei americane? Practic, daca cotatia unei firme, care imprumuta bani dupa modelul de mai sus, scade, pachetul de actiuni cu care se ia creditul nu mai acopera valoarea creditului. Atunci banca incearca sa recupereze cat mai repede creditul respectiv, iar firma, daca nu dispune de lichiditati, este nevoita sa ceara plata marginala de la actionari. Dar daca nici actionarii nu au bani, actiunile sunt scoase spre vanzare, iar daca nu se gasesc cumparatori, cotatia scade virtiginos, putandu-se ajunge la retrageri de actionari si in cele din urma la faliment! Daca situatia se generalizeaza, este nevoie de o infuzie mare de bani pt a acoperi imposibilitatea acoperirii gaurii realizate de imprumutul marginal.

Bancile camatare

Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a decis să menţină dobânda de politică monetară la nivelul de 10,25%. Este pentru prima dată în ultimele opt şedinţe ale CA în care oficialii BNR nu măresc dobânda-cheie.
Haideti sa va prezint de ce, daca pana mai ieri bancile se plangeau ca BNR-ul le mareste dobanda de politica monetara, lucru care ducea la scumpirea creditelor, acum bancile scimba macazul si se plang de faptul ca BNR-ul nu lasa libera cresterea dobanzii de politica monetara. Inainte de trambitarea crizei economice era de dorit o dobanda cat mai mica pentru ca creditele sa para cat mai ieftine iar lumea sa se arunce pentru a se indatora la banci. Acum cand oamenii nu mai se inghesuie sa ieie credite, bancile isi schimba directivele si cresc dobanzile interbancare pentru a-si putea motiva cresterile de dobanzi la creditele deja existente (si pt ca se stie ca unele banci nici nu mai au lichiditati).
Acum hai deti sa va zic cum au ajuns multi fraieri sa isi ia credite care acum ii distrug. Raspunsul este unul singur: retelele de brekeri de credite. Ce face un broker de creditare? Simplu. Cand intra in retea este obligat sa isi faca o lista cu cateva zeci sau o suta de cunoscuti (rude, prieteni) care urmeaza sa fie abordati spre a se obtine contracte. Apoi incep vizitele. Brokerul de credite bate la usa. El este imbracat elegant si are intotdeauna o mapa in mana. El sta la 1-2 pasi distanta de usa astfel incat, atunci cand victima deschide usa, el sa faca un pas spre victima, si-i srange mana, iar in cazul in care ii stie numele sa si prezinta. In aceasta situatie (pasul facut inainte) victima este tentata sa il invite pe broker in casa. O data invitat in casa, brokerul intra, se duce singur in una din camere, unde se aseaza la masa (intotdeauna). Apoi incepe o discutie amicala cu apropouri la ceea ce brokerul poate oferi scotand in evidenta avantajele produselor sale. Scopul: obtinerea buletinului tau. O data ce brokerul are buletinul victimei in mana contractul e ca si semnat. Asa se explica si de ce oamenii au cazut in capcana. Practic, brokerii de credite sunt doar niste impostori care habar nu au despre sistemul bancar; ei stiu doar “reteta de abordare”, cum se completeaza formularul de creditare, precum si niste brosuri bagate sub nas de catre seful de retea. Daca victima punea intrebari legate de performanta creditului, brokerul se folosea de faptul ca era un cunoscut al victimei, zicandu-i povesti de genul: “e cel mai bine asa”, “am sa am eu grija”, “e cea mai mica dobanda”… Daca victima intreba despre unele clauze din contract legate de posibilitatea cresterii dobanzii, brokerul zicea ceva de genul “asta nu sa va intampla decat in cazuri exceptionale, oricum pana acum nu s-a intamplat deloc”. Daca victima intreba despre stabilitatea valutei in care se facea imprumutul, brokerul zicea ba ca inflatia Romaniei e mica, ba ca cursul e de mult timp favorabil, iar lista dezinformarilor brokerilor continua… Iata cum s-au luat multe credite cu risc valutar foarte ridicat!!!
Primele probleme, pt unele victime au venit chiar dupa semnarea contractelor. De regula, aceste probleme erau legate de faptul ca alocarea banilor intarziau, uneori victimele incepeau sa plateasca primele rate iar banii nu erau inca la dispozitia lor. Atunci victimele se duceau la prietenii brokeri, prieteni care le ziceau ca ei si-au facut treba si ca acum totul depinde de centrala. Debia atunci victimele isi dadeau seama ca le-a fost tradata increderea. Debia atunci intelegeau ca singurul scop al prietenului broker era acela de a le obtine semnatura!!!
Acum se deruleaza partea a doua: pe baza clauzelor defavorabile clientilor bancilor, dobanzile si comisiuanele explodeaza, ca sa nu mai vorbim de riscul valutar care isi arata si el coltii.

Acum intelergeti de ce bancile au dorit infintarea Mediatorului Bancar pana in noiembrie, ca institutie privata? Pentru ca toate murdariile sa ramana in “familia bancherilor”. Cum s-ar fi reusit? Simplu. Odata infintata institutria privata a Mediatorului Bancar, orice plangere inaintata de o victima a bancilor catre orice autoritate de stat ar fi fost trimisa imediat la Mediatorul Bancar. Aici, la Mediatorul Bancar, mediator care nu ar fi fost altceva decat o asociatie a bancilor, bineinteles ca ar fi tinut partea bancilor. Deasemenea, pt ca marsaviile sa nu ajunga in media, Mediatorul Bancar ar fi putut sa santajeze victimele amintindu-le ca au semnat clauze de confinentialitate care, incalcate, ar fi atras amendari de mii sau zeci de mii de euro.
Practic, ideea cu Mediatorul Bancar a venit din partea bancilor de peste ocean. Acolo, in SUA, Rezerva Federala (banca centrala a SUA), este o asociatie de banci private. Nu este exclus ca pe viitor, Mediatorul Bancar, sa fi urmat, ca impreuna cu ARB-ul, sa inlocuiasca BNR-ul, BNR care era foarte contestat in zilele in care se cerea acceptarea Mediatorului Bancar.
Mai mult. Daca se va crea, nu este exclus ca Mediatorul Bancar sa primeasca, cu timpul, si rolul de expert putand avea un cuvant greu de spus in cazul proceselor judecatoresti (cum e si cazul expertilor in circulatie care prezinta ca vinovati in accidente pe oamenii care traverseaza regulamentar pe zebra, iar instanta ia declaratia de buna pe motiv ca expertul e independent).

Iata de ce spun ca bancile se comporta ca si camatarii!!!

Demagogi preturilor

“Presedintele si partidele se bat in promisiuni, in plin an electoral, facute pe spinarea contribuabililor * Inflatia e in galop, pretul petrolului explodeaza, spectrul foametei ameninta UE, iar politicienii anunta ajutoare sociale, mariri de salarii, reduceri de taxe” – asa suna antetul unui ziar central.
Acelasi articol continua: “Presedintele Traian Basescu a convocat liderii partidelor parlamentare la Cotroceni pentru consultari privind cresterea preturilor la alimente si combustibil si identificarea de solutii ce pot atenua impactul majorarii preturilor asupra categoriilor defavorizate.” Pai chiar asa, domnule Basescu? Pai daca preturile sunt dictate de piata, atunci cum poate interveni politicul, prin intermediul statului la imbunatatirea situatiei celor cu venituri mici?
Toata lumea stie ca la ora actuala, avand in vedere ca importurile sunt mai mari decat exporturile, o crestere a veniturilor ar duce cresterea inflatiei. Deasemenea este imposibil sa cresti doar veniturile oamenilor cu venituri mici, si este incorect ca sa se plateasca toate taxele in functie de venitul fiecaruia.
Concluzia mea: scopul convocari este

1. acela de a crea o imagine mai buna a lui Basescu care, chipurile “cauta soluti”
2. punerea deacord cu privire la tapul ispasitor cu doua capete: piata si UE.

La urma urmei se stie cum s-a ajuns aici: practica cotidiana din sistemul financiar, folosirea de suprafete din ce in ce mai mari pentru cultivarea plantelor energetice si furajere, inexistenta unui sistem de asistare sociala (in majoritatea tarilor) care sa fie prodictiv.

PS – pt. cei care imi vor spune ca in vest exista retete de succes in ceea ce priveste dezvoltarea mediului de afaceri privat : citeste asta si asta!

Sistemul financiar global… mimeaza!

Sistemul financiar este mai instabil decat pare. Bancile si firmele de servicii financiare, care se confrunta cu pierderi record rezultate in urma prabusirii pietei titlutilor ipotecare din Statele Unite, omit din declaratiile de profit reducerea valorii contabile a activelor in valoare de cel putin 35 de miliarde de dolari (22,6 mld. euro), scrie Bloomberg.
Citigroup are piarderi de 2 miliarde de dolari in raportul trimestrial inaintat SEC, organismul de reglementare a pietei de capital din SUA, pe 2 mai fara a mentiona aceasta reducere si in declaratia de profit.
ING a inclus o reducere a valorii activelor de numai 80 de milioane de euro in declaratia de profit, in timp ce evaluarile negative incluse in contul de capital s-au ridicat la 3,6 miliarde de euro (5,6 miliarde de dolari).
Peste 100 de banci au pierderi din credite in valoare de 344 miliarde de dolari.
“Exista pierderi de miliarde de dolari care nu sunt inca reflectate in sistem. Bancile au in continuare nevoie de capital”, crede Michael Holland, din cadrul Holland & Co. din New York.
Faptul ca reducerile de valoare nu sunt incluse in declaratiile de venit nu face decat sa intarzie realizarea pierderilor. Bancile care profita de aceasta abordare contabila vor plati un pret mai tarziu, in timp ce cele care au inclus pierderile in declaratiile de profit vor iesi cu bilanturi curate si vor merge mai departe.
Cauza – practica cotidiana a sistemului!

Colapsul economic – practica cotidiana

Astazi am sa va spun de ce criza de pe pietele bancare si bursiere nu poate fi rezolvata. Astazi am sa va spun de ce, desi bancile centrale au facut infuzii masive de capital, inca mai exista probleme legate de lichiditatile de pe piata.

Practica bancara:

1. Bancile isi ofera intregul volum de bani spre a fi imprumutate de diverse persoane fizice si juridice.
2. Toti banii sunt blocati in imprumuturi.
3. Nu toti banii blocati in imprumuturi sunt folositi ca bani lichizi. Unii bani imprumutati sunt folositi ca bani electronici sau ca cecuri, asa ca banii raman in seifele bancilor.
4. Banii care raman in seifurile bancilor sunt din nou imprumutati altor clienti.
5. Din nou, o parte din banii imprumutati de doua ori nu sint folositi ca bani lichizi, fiind imprumutati din nou si din nou…
   

Toate bune si frumoase, dar de ce nu se ia in calcul si pericolul? Atata timp cat nu se solicita mai multe lichiditati decat exista se pot emite oricate cecuri, cecuri care sunt recunoscute ca solvabile de toate bancile pe principiul “o mana spala pe alta”. Totodata, desi clientii bancilor nu primesc decat o bucata de hartie pe care scrie o suma, clientul trebuie sa dea bancii suma respectiva plus dobanda. (practic astazi banii nu mai inseamna lichiditati ci inseamna debit).

Pericolul este:

1. La un moment un segment tot mai mare de clienti vor sa foloseasca bani lichizi, asa incat intregul volum de bani este solicitat si pus in miscare.
2. La un moment dat clientii folosesc mai multe lichiditati decat are banca, asa ca banca este nevoita sa imprumute bani de pe piata interbancara.
3. Dar nici celelalte banci nu prea au lichiditati, asa ca dobanda interbancara incepe sa creasca. Aceasta crestere de dobanda interbancara este suportata tot de clienti prin cresterea “usoara” a dobanzilor creditelor.
4. Mai devreme sau mai tarziu intervin si bancile centrale care trebuie sa se asigure ca bancile nu vor ramane fara lichiditati oferindu-si intre ele imrumuturi aiurea.
   

Rezolvarea aparenta face ravagii:

1. De regula banca centrala face o infuzie de bani pe piata, bani care sunt dati bancilor comerciale ca imprumut.
2. Infuzia din partea bancii centrale nu este niciodata suficienta. Daca infuzia este prea mare decat este necesar pentru viitorul apropiat, bancile incep din nou sa imprumute emitand si cecuri care desi sunt “solvabile” nu sunt acoperiti de lichiditati. Daca se cer mai multe lichiditati din partea clientilor decat poate suporta infuzia de capital, criza se adancaste, atragand probleme si in domeniul investitiilor si a pietii bursiere.

Concluzia

• Bancile vor sta, urmarind profituri cat mai mari, intotdeauna la limita de a ramane fara lichiditati (la urma urmei toate crizele le vor suporta clientii bancilor care sunt nevoiti sa dea bani si dobanda pentru o bucata de hartie care este considerata solvabila).
  
• De fapt, traim o criza continua si care nu va inceta atata timp cat bancilor nu li se va interzice sa dea o suma de imprumuturi mai mare decat valoarea banilor pe care ii are.
• Criza se va vedea doar din cand in cand, atunci cand o institutie financiara sau alta va fi declarata insolvabila.

CITESTE SI ASTA

Comentarii:

• acum intelegeti de ce bancile straine se plang ca in Romania se foloseste prea putin cartile de credit? Pentru ca folosirea mai desa a cartilor de credit ar face ca populatia sa foloseasca mai putini bani lichizi, lucru care ar insemna mai multi bani in seifurile bancilor care ar acoperi creditele date ca cecuri sau ca bani electronici, credite care in realitate nu au acoperire.
• acum intelegeti de ce bancile straine se plang de politica BNR-ului, politica care ii mai tin cat de cat in frau pe bancheri?

Neincrederea oamenilor – scuza economiei…

Dupa ce a disparut banca de investitii americana Bear Stearns (banca care a supravietuit Marii Depresiuni si a trecut peste alte zeci de perioade de recesiune) in turbulentele de pe pietele financiare, analistii financiari au descoperit o noua scuza: scaderea moralului care a atins cel mai scazut nivel din ultimii 16 ani. Specialistii au aratat ca indicele preliminar al sentimentului consumatorilor americani, stabilit de Universitatea din Michigan a pierdut 0,3 puncte ajungand la 70,5 puncte. Expertii se asteapta ca acesta sa scada sub pragul de 70 de puncte si sa se situeaza in jurul valorii de 69 de puncte. Deci,… totul sta in punctele specialistilor?

Un scurt reportaj realizat de BBC, la adresa http://www.youtube.com/watch?v=6BiVP1JVCGU&eurl=http://schimbarea.blogspot.com/2008/03/saracie-lucie-in-state.html, veti vedea efectele crizei financiare in America, criza care se va extinde si in Romania. Americanii au ajuns sa doarma ca talibanii la cort datorita crizei imobiliare generate de sistemul bancar mondial. America este in recesie. Fostul presedinte al Federal Reserve Bank – Alan Greenspan declara ca asistam la cea mai mare recesie din SUA de dupa cel de-al doilea razboi mondial.Poate ceea ce vedeti este extrem, dar si cei care nu sunt inca in strada traiesc greu. Anul acesta mancarea a fost scumpita.

Am sa va spun in curand cum s-a ajuns aici, deoarece nu neincrederea americanilor au adus criza, ci criza a adus neincrederea oamenilor.

Basescu si multinationalele?

Dece sunt criticate doar patronatele romanesti? Chiar si acum cand Basescu se joacade-a aparatorul familiei, sunt aratate cu degetul doar agentiile de presa romanesti.
Ceea ce se intampla acum imi aduceaminte de scandalul creat de Basescu in legatura cu afacerile lui Patriciu care includea si activitatea Rompetrol. Scandalul era, in opinia lui Basescu, in lucru extrem de serios, care trebuia sa se materializeze printr-un dosar penal. Dupa ce actiunile lui Patriciu au fost pasate companiei de stat din Kazahstan (KazMunayGaz) scandalul a fost lasat deoparte. Pai, daca Patriciu facea ilegalitati prin Rompetrol, atunci inseamna ca ar putea facesi acum, deoarece Patriciu inca conduce Rompetrolul. Intrebare: da ce Rompetrolul si Patriciu nu mai sunt aratati cu degetul? Va zic eu de ce: Pentru ca, de la revolutie in coace, toate companiile straine (in general) si multinationale (in special) au fost ridicate in slavi si considerate mai corecte decat companiile romanesti, chiar daca multe compani straine au adus prejudicii economiei romanesti. Deci, daca Rometrolul ar fi tras spre un scandal acum, balonul desapun s-ar sparge.
Va mai amintiti ce a zis Basescu cand a venit Bill Gates in Romania? A zis ca orice roman poate trai bine daca invata sa lucreze pe calculator si limba engleza si daca pleaca peste hotare.
Nici nu-i de mirare dece nu se pune pret pe dezvoltarea agricola romaneasca si pe dezvoltarea industriei romanesti. Nici nu este de mirare de ce afaceristi romani nu primesc deduceri pentru reinvestitii (cum primes ccompaniile straine care de multe ori doar muta niste utilaje de colo-colo). Nici nu este de mirare dece nu s-au oferit deduceri pentru micsorarea noxelor facute de fabrici si uzine, in timp ce multe unitati au fost inchise din cauza poluarii, in locul lor ridicandu-se mall-uri pentru care s-au creat conditii de catre autoritatile locale.
Intrebari:

1. Dece nu a-ti laudat, domnule Basecu, presa romaneasca atunci cand a inceput sa prezinte populatiei diferite compani straine care vand produse cu reclama de produse naturale dar care contin substante cancerigene?
2. De ce nu a-ti laudat, domnule Basescu, presa atunci cand a aratat faptul ca tot mai multe medicalente romanesti sunt inlocuitede medicamente strane care au o droaie de contraindicatii si reacti adverse?
3. Dece nu v-ati aratat nemultumirea fata de marile magazine care ii injosesc pe producatorii autohtoni?

Nu supermarketurilor

Iata un articol de pe www.expres.ro: Patronatele şi sindicatele din industria alimentară acuză marile magazine că-şi fac profitul prin impunerea de preţuri artificiale şi taxe ascunse.

Politica marilor magazine de a-şi muta costurile pe spinarea producătorilor scumpeşte produsele şi le scade calitatea. O susţin chiar producătorii care, ajunşi la capătul răbdării, au declanşat războiul împotriva marilor reţele de supermarketuri. Ieri, patronatele şi sindicatele din industria alimentară şi din domeniul agriculturii au venit cu propunerea realizării unui Cod de Bune Practici Comerciale pentru supermarketuri, care să împiedice „abuzurile“ magazinelor.

Reprezentanţii producătorilor susţin că supermarketurile exercită un abuz de putere, prin impunerea unor condiţii contractuale care le reduc substanţial profitul, duc la o creştere artificială a preţurilor şi la falimentarea magazinelor de proximitate.

Preţuri artificiale şi taxe ascunse Printre patronatele şi sindicatele din agricultură şi industrie alimentară care au semnat propunerea elaborării Codului de Bune Practici Comerciale, se numă ră Federaţia Romalimenta, Asociaţia Română a Cărnii, Asociaţia Producă torilor din Industria Laptelui şi Patronatul Naţional al Viei şi Vinului. Concret, susţin acestea, din cauza condiţiilor impuse, producătorii din România ajung să lucreze exclusiv pentru aceste supermarketuri, rata de profit fiind una extrem de mică.

Producătorii afirmă că supermarketurile le impun să nu comercializeze produsele la preţuri mai reduse în alte magazine, ceea ce conduce la o creştere artificială a preţurilor şi afectează activitatea producă torilor mici, locali. Totodată, susţin semnatarii, „taxele ascunse“ practicate de supermarketuri urcă artificial preţul alimentelor. „Prin folosirea acestora se ajunge la o creştere artificială a preţurilor de vânzare, profitabilitatea supermarketurilor ajunge să se situeze între 30% până la 60%, iar producătorii şi consumatorii înregistrează pierderi“, se arată în comunicat.

La mâna supermarketului Mai mult, producătorii au declarat agenţiei Mediafax că, pentru a nu-şi pierde locul de pe piaţă, sunt obligaţi să includă în preţ taxe şi comisioane care doar rotunjesc profiturile marilor magazine şi se plâng că li se impun taxe care pot ajunge şi la 40% din valoarea totală a contractelor. Astfel, susţin aceştia, când românii plătesc pentru produs, dau bani şi pentru locul pe care-l ocupă pe raft, dar şi pentru tombole, care ar fi asigurate nu din banii hipermarketului, ci din ai producătorilor. Concluzia nemulţumiţilor: cine nu are reţea proprie de distribuţie şi depinde exclusiv de hipermarket este obligat să introducă o mare parte din costuri în preţul de pe raft sau iese din afacere.

SOLUTIA:
Nu mai cumparati din marile magazine.

1. In primul rand ca unele produse sunt mai scumpe decat la magazinele de cartier.
2. Cumparand din supermarketuri, chiar daca economisiti 3-5-10% la cumparaturi, permiti patronilor marilor magazine sa ii “fure” legal pe producatorii romani, producatori care se implica intr-un mod constructiv in economia tarii si totodata in bunastarea tarii noastre. (grosul profiturilor supermarketurilor se duc in reinvestitii in alte parti, in nici un caz in interesul nostru).
   

Tariceanu creste in ochii mei

Premierul Călin Popescu Tăriceanu s-a declarat surprins neplăcut de decizia pe care a luat-o Comisia Europeană miercuri, referitor la privatizareaAutomobile Craiova. Tăriceanu s-a arătat deranjat de concluziile CE privind ajutorul ilegal acordat de stat companiei Ford declarand: „Era mai bine să se vândă Automobile Craiova unei companii care produce hârtie igienică (…) sau nasturi?”. „Ce ar trebui să facă România potrivit C.E., să aibă doar exportatori de produse de lemn tradiţionale?”, a mai adaugat acesta, prezentand si o alta dorinta a unora care ar fi dorit sa faca acolo un nou mol.

Da, Tariceanu, cu toate ca nu il am la inima, incepe sa imi placa.

Daca va uitati bine veti observa ca majoritatea oraselor au suferit urmatoarea schimbare: s-au desfintat zonele industriale, s-au daramat toate unitatile productive si s-au construit in loc mol-uri. Si in orasul meu, condus de un fost candidat D.A., actual PD-L-ist, primarul ne zice ca el vede in oras un loc in care trebuie sa existe doar locuinte, moluri si parcari. Pai bine mai primare, dar oamenii trebuie sa mai si manance, iar pentru aceasta trebuie sa produca,… sau vrei ca un oras intreg sa fie navetist.

Daca va uitati bine, veti mai observa ca putinele unitati industriale care mai infloresc sunt companii straine sau multinationale care primesc cat mai multe deduceri (vezi Mastodontul Nokia), Tariceanu facand pentru aceasta aluzie la activitati cu randament redus.

Mastodontul Nokia

Stiati ca fabrica Nokia din Romania nu produce nimic dar absoarbe fonduri?
Cei de la Nokia au obtinut de la autoritati o reducere a tuturor taxelor si impozitelor pe o durata de 30 ani. In plus, cei de la Nokia au primit de la statul roman, ca cadou, infrastructura, inclusiv un drum de access ca la carte de la poarta fabricii pana la cel mai apropiat drum national.
Unii ar zice ca venirea Nokia in Romania ar fi un lucru bun deoarece ar atrage noi investitii. Intrebare: daca si ceilalti care vor veni deacum in colo vor cere si ei deducari pe zeci de ani, ce va castiga Romania din asta?
Unii zic ca venirea celor de la Nokia va duce la o bunastare in zona, mai ales prin cresterea valorilor imobiliare. Pai cei care isi vor vinde proprietatile pe bani frumosi vor fi nevoiti sa isi cheltuie banii mai ales pe produse din import. Ce castiga Romania din asta?
Unii zic ca Nokia inseamna locuri de munca. Dar chiar asa am ajuns: sa ii scutim de responsabilitati pe cei din patronatul Nokia, sa luam bani din taxele platite de imm-isti si oameni simpli pentru a-i folosi la intretinerea infrastructurii de care au nevoie cei de la Nokia, toate acestea pentru a castiga cateva locuri de munca?

Concluzia: am castigat un mastodont pentru 30 ani, iar cand cei 30 ani vor trece nimeni nu-i va putea forta pe cei de la Nokia sa isi urce utilajele pe tren ca sa isi mute fabrica in alta tara!!!
Apropo de clientela politica si oligarhi, domnule Basescu: nu cumva venirea celor de la Nokia a fost aplaudata si trambitata de cei de la PD-L; singurul lider politic important prezent la inaugurarea fabrici a fost Emil Boc de la PD-L…