Controlul coruptiei

Cica s-a aflat o “noutate”: Copii de 12-13 ani cu sute de dosare penale. Infractori fără buletin, din familii destrămate, care trăiesc la limita sărăciei. Şi poliţişti care profită de situa­ţia lor pentru a ieşi bine la bilan­ţuri. E situaţia demascată de un comisar-şef din Poliţia Mediaş, judeţul Sibiu, care sesizează de un an IGPR şi MIRA cu pri­vire la “oamenii legii” care “îşi ascund incompetenţa în spatele unor copii”, care ajung să recunoască infracţiuni pe care nu le-au comis. “Convinşi” cu bani, cu prăjituri sau cu bulanul. detalii aici!!!
Lucrul acesta nu prezinta nici o noutate. Din pacate, dupa revolutie, nu numai la interne, mai in toate domeniile (administratie, interne, aparare, sanatate, constructii etc.) “buna functionare” a institutiilor statului exista doar pe hartie, nemaiexistand un sistem de control adevarat. Faptul ca printre altele avem: coruptie in administratie, cazuri nerezolvate de politie, dosare prost facute de procurori, depozite de armament nepazite la aparare, medici care iti zic mai intai cat sa ii dai si apoi in ce consta o operatia, constructii care nu respecta nici un plan urbanistic sau de bun simt, dar si alte probleme “absolut normale”, arata faptul ca Romania nu mai are de mult un sistem de control functional, sistem absolut necesar pt ca cetateanul sa se simta protejat si respectat.
Cum ar trebui sa arate un sistem de control?
Un sistem de control ar trebui sa fie facut in asa fel incat, atunci cand un functionar, politist, medic, procuror etc. are in fata un caz, acesta sa nu stie daca cazul respectiv este un caz pur si simplu sau un flagrant! Numai atunci coruptibilitatea va putea fi stavilita.

Intorcandu-ma la cazul internelor, imi aduc aminte un caz in care am fost martor principal. Eram la liceu in clasa a XII-a si imi pierdusem buletinul. Mai aveam cateva saptamani pana la bac., lucru care ma facea putin ingrijorat deoarece aveam nevoie de buletin la examen. Bineinteles ca m-am dus si am dat buletinul disparut si am cerut altul.
Conform procedurii, pentru a ti se elibera un buletin (in caz de pierdere), printre altele, iti trebuia si marturia a doi martori care sa garanteze ca esti cine zici ca esti (pt ca o data cu buletinul, iti pierdeai si identitatea). Cu toate ca sectoristul trebuia sa le ia cate o declaratie celor doi martori identificati de mine, acest lucru nu s-a intamplat. Ba mai mult, cu toate ca existau anumite etape pe care politia trebuia sa le faca, etape care cuprindeau si plimbarea unor acte intre cateva birouri (mai ales intre biroul de evidenta a persoanei si biroul sectoristului de pe strada mea), plimbarea actelor de la un birou la altul a trebuit sa fie facuta de catre mine. Mai exact, mi se zicea: “sa vi peste atatea zile”, si eu vineam. Atunci, in loc sa vad cazul meu intr-o noua etapa, cazul meu era cautat printre harti, se facea un proces verbal cu ce s-a cercetat si ce s-a constatat, dupa care m-i se zicea: “ia hartiile astea si du-le la biroul cutare”. La biroul urmator istoria se repeta. Si asta nu e tot: mi se gresise adresa pe buletin (practic, buletinul meu avea valoarea unui fals), iar cand m-am dus sa mi-l schimbe, nu a interesat pe nimeni sa afle cine a comis falsul din actul meu de identitate!
Practic, daca te duci si zici ca ti-ai pierdut buletinul, poti sa iti declari o identitate falsa, deoarece nimeni nu controleaza deloc. Esti pus sa iti plimbi actele dintr-o parte in alta, de catre niste politisti care nu fac decat niste procese verbale care sa placa comisiilor de control. Iata si cum a ajuns Serghei Gorbunov sa fure o identitate a unui om onorabil!!!

Practic, actualele corpuri de control nu sunt decat niste cluburi de oameni de randevu care se limiteaza la controlul unor harti, fara a verifica daca acele harti reflecta realitatea. De aceea spun ca singura sansa ca un functionar al statului sa isi faca treaba asa cum trebuie este aceea de a se crea un control cu un asemenea mod de lucru incat functionarul respectiv sa nu stie daca cazul din fata lui este un caz oarecare sau un flagrant!