Voluntarismul revolutionar

Pentru ca conditiile socio-eonomico-politice ale unei revolutii sa devina forte motrice ale revolutiei trebuie sa existe o vointa de lupta, un spirit revolutionar, altfel apare resemnarea, intimidarea sau frica. Pentru aparitia (sau nu) a spiritului revolutionar nu este importanta realitatea ci ce cred oameni, iar gasirea cuvintelor care au efect este mai importanta decat analiza obiectiva a datelor.
Un exemplu in acest sens am avut chiar in familie.
Bunicul meu, anticomunist convins, vorbea adesea in anumite circumstante impotriva sistemului de dinainte de 1989. A mers pana acolo incat a refuzat sa accepte electrificarea casei sale pe motiv ca nu da bani la comunisti. Cu toate acestea niciodata nu s-a aratat impotriva sistemului in fata vre-unui organ de ordine sau a vre-unui membru PCR.
Tatal meu, desi a fost decorat in intrecerea stahanovista, intr-o zi s-a opus participari la o manifestatie de 23 august, inclusiv si in fata sefului de cadre. Nu a contat ca putea sa piarda tot, fiind transformat intr-un paria al societati. Nu a contat ca i s-a cerut sa se prezinte a doua zi in fata directorului si a sefului de cadre (ceea ce s-a si intamplat pt a discuta purtarea netovaraseasca a tatalui meu). Nu comta ca toti colegi il faceau prost. Pur si simplu nu a vrut si nici nu a participat la acea manifestatie.
Deci, chiar daca bunicul era mai pornit impotriva sistemului decat tatal meu, doar tatal meu a avut acel spirit revolutionar necesar asumari unui voluntarism revolutionar.