Necesitatea Esplanada City Center

Principalul proiect pe care Trigranit il are in vedere pentru Romania este realizarea centrului multifunctional Esplanada City Center, cu o suprafata totala de 700.000 de metri patrati, ce va cuprinde spatii de birouri, comerciale sau rezidentiale, dar va avea si o componenta culturala, materializata in muzee si spatii de recreere. Esplanada City Center va fi o zona construita pe bani publici si concesionata cuiva.
Practic vorbim despre un oras neoficial in miniatura!!! Urmeaza sa vedem, in cazul in care proiectul se va materializa, daca va fi sau nu o zona inchisa…

Cel mai cunoscut oras in miniatura este City-ul londonez. Acesta este un areal de 677 de acri independent de Anglia.Este condus de un primar ales o data pe an iar un aspect interesant este ca in momentul in care regina isi doreste sa intre in City ea trebuie sa il anunte in prealabil pe primar si este intamplinata la Temple Bar unde ea cere permisiunea sa intre in acest “stat” independet.Ii este interzis sa fie insotita de altcineva decat de stafful ei care trebuie sa fie imbracat oficial.Dupa momentul in care ea a intrat in acest loc merge in urma primarului( simbolic poate demonstra inferioritatea ei fata de acest personaj).

City-ul deţine propriul corp de politie separat de Politia Metropolitana. Populaţia permanentă a City-ului este de doar 7000 de locuitori, însă aici lucrează peste 300.000 de persoane. Pe langa Banca Angliei in City putem descoperi SOCIETATEA LONDONEZA Lloyd, BURSA DE ACTIUNI din LONDRA, birourile concernelor de comert, “FLEET STREET”-ul, inima lumii ziarelor si a editurilor etc.

La fel ca Vaticanul , City-ul londonez ascunde multe lucruri demne de a fi impartasite publicului.As dori ca cine stie mai multe despre acest subiect sa nu ezite sa participe la discutie, informatiile fiind destul de limitate

Deci, pe cine serveste un astfel de loc? Probabil ca unor corporationisti care vor sa isi impuna propriile reguli dintr-un loc in care nici macar autoritatile statale (politie sau altele) nu au acces. Tot prin acest procedeu se pot tinea la distanta si eventuale manifestatii de protest a initiale de persoane (sindicate, angajati, clienti) care se simt lezati de actiunile acelor corporatii (de regula cu aspirati naziste), folosindu-se de faptul ca un loc concesionat este precum o proprietate privata pe perioada concesionarii.

Ca sa va fac sa intelegeti mai bine, am sa va zic urmatoarele:
Cele mai mari revolte interrasiale din SUA în mai bine de un secol, aşa cum le consideră presa americană, au început la 29 aprilie 1992 şi au durat trei zile. În urma lor şi-au pierdut viaţa cel puţin 53 de persoane, au fost rănite 2.300 şi avariate mai mult de 1.100 de clădiri.

“Revolta populara” izbucnita in aprilie 1992 in Los Angeles, revolta in urma careia zeci de oameni si-au pierdut viata si mii au fost mutilati a fost cauzata de o… inregistrare video. Mizand pe impactul imaginilor, aproape toate canalele de stiri americane au difuzat de nenumarate ori un clip filmat de un cameraman amator, clip in care patru politisti albi bruscau, pe o autostrada din oras, un motocliclist de culoare, lovindu-l cu bastoanele in cap si in spate. Dupa ce judecatori ii achita pe cei patru oameni ai legii, pe considerentul ca fusese vorba de ultraj si ca actionasera in legitima aparare, la o ora dupa pronuntarea sentintei si mediatizarea ei, grupuri compacte de oameni de culoare inarmati au inceput sa se stranga in jurul tribunalului. “Grupuri de gherila” s-au format la marile intersectii ale orasului, negrii batand bestial orice om de rasa alba care avea ghinionul sa le iasa in cale. In decurs de cateva ore, situatia a scapat complet de sub control.

Anarhie si distrugere

Incepand din dupa-amiaza de 29 aprilie 1992, timp de patru zile, elicopterele televiziunilor americane au survolat non-stop orasul care parea cuprins de o nebunie generala. Rodney King, motociclistul de culoare batut, devenise un simbol al “asupririi rasiale”, iar protestatarii erau decisi sa-si faca singuri dreptate. Americanii urmareau la televizor in direct, stupefiati, cum strazi intregi erau incendiate, magazine erau devastate, oameni nevinovati erau batuti, iar protestatarii trageau fara nici un fel de problema focuri de arma asupra politistilor. Peste 60 de oameni au murit in acele zile pe strazile orasului, iar alti 2.300, raniti grav, au ramas cu sechele pe viata. Aproximativ 3.600 de incendii au fost provocate de catre demonstranti, pagubele fiind de ordinul miliardelor de dolari.

Desi initial revolta parea o reglare de conturi dintre albi si negri, conflictul s-a extins, fiind luati in vizor si imigrantii, in special cei din Asia. Cele mai multe magazine devastate in acele zile au apartinut unor chinezi sau coreeni. Evident, bandele de cartier specializate pe furturi si talharii nu puteau pierde o asemenea ocazie, spargand magazin dupa magazin si furand produse de lux in miezul zilei, stiind ca Politia nu mai are nici o putere in zona. De fapt,Los Angeles Police Department si-a inscris in palmares, cu aceasta ocazie, una dintre cele mai dezastruoase gestionari de conflicte. Pentru ca, initial, dupa ce s-a dat sentinta prin care cei patru politisti acuzati de vatamare coporala au fost achitati, in zona Tribunalului aparusera doar cateva sute de demonstranti, pe care Politia ii putea dispersa usor. Totusi, oamenii legii au decis sa se retraga din fata multimii furioase, lucru care le-a dat curaj protestatarilor. In doar cateva ore multimea controla orasul.

Sectiile de Politie si masinile de patrulare ale oamenilor legii au fost tintele predilecte ale demonstrantilor, fiind incendiate cu cocktailuri Molotov. Cum politistii au dat bir cu fugitii, multimea si-a indreptat furia impotriva pompierilor care incercau sa stinga incediile iscate de demonstranti. Neinarmate, echipajele de pompieri nu au avut nicio sansa in fata multimii, mai multi ofiteri fiind batuti bestial, iar masinile de interventie, distruse.

In dimineata de 30 aprilie, dupa ce transportul in comun a fost intrerupt, iar Aeroportul Los Angeles International a fost inchis din cauza incendiilor, primarul metropolei, Tom Bradley, a decretat stare de urgenta. Vazand ca Politia nu ii mai poate ajuta, emigrantii coreeni, asediati de multime in cartierul lor, Koreatown, si-au construit baricade din masini si, spargand cateva magazine de arme din zona, si-au organizat propria “militie” (ca in Irak frate, ca numai acolo fiecare cartier are militia ei)..

Un deznodamant asteptat

Dupa patru zile de haos pe strazile metropolei americane, presedintele George Bush senior a tinut un discurs memorabil, difuzat de toate posturile de televiziune, discurs in care se sublinia faptul ca “brutalitatea multimii nu va mai fi tolerata” si ca “toate autoritatile statului vor lua orice masura e necesara pentru restabilirea urgenta a ordinii si linistii publice”. Era o amenintare voalata la adresa multimii care, din acel moment, se putea astepta la orice. Totusi, George Bush a incercat in acelasi discurs si crearea unei punti de legatura pentru solutionarea pasnica a conflictului, subliniind ca a cerut personal revizuirea cazului Rodney King si a procesului finalizat cu achitarea celor patru ofiteri de politie.

Discursul prezidential era o avanpremiera pentru ceea ce urma sa se intample a doua zi, cand peste 4.000 de soldati din Garda Nationala si din Marina au patruns in forta pe strazile orasului, folosind armament greu si blindate . In fata armatei, demonstrantii nu au avut nicio sansa. Peste 35 de oameni au murit in urma schimbului de focuri. Orasul a intrat sub paza militara, iar soldatii nu si-au parasit posturile pana cand situatia a fost readusa sub controlul autoritatilor.

Cauzele revoltelor

În afara verdictului din procesul lui Rodney King, au fost citaţi numeroşi alţi factori drept cauze ale revoltelor de la Los Angeles: şomajul ridicat din cartierele sudice (ceea ce se intampla si la noi, la periferie), care au fost lovite de o puternică recesiune la sfârşitul anilor 1980, o poliţie metropolitană percepută ca foarte violentă şi rasistă (lucru care se intampla si la noi) şi mânia provocată de un verdict pronunţat în procesul unui proprietar de magazine coreean pentru uciderea Latashei Harlins, o tânără afroamericană. De la momentul revelaţiilor despre bătaia administrată lui Rodney King şi anunţarea verdictului, s-a încheiat o înţelegere între cele două bande (gangs) mai importante din oraş: Crips şi Bloods. Acestea au elaborat împreună revendicări politice. Comandatorii violenţelor de laLos Angeles susţin că tensiunile au fost create şi de schimbarea demografică a zonei de sud. Compoziţia rasială a unui cartier eminamente de culoare s-a schimbat prin instalarea hispanicilor şi a coreenilor. Aceştia au cumpărat micile afaceri, odinioară deţinute de persoanele de culoare. Populaţia hispanică a crescut cu 119% în circa 10 ani. Înlocuirea forţei de muncă de culoare s-a aflat la originea animozităţii rasiale. În anii 1980, firmele din centrulLos Angelesului au renunţat la angajaţii de culoare în favoarea imigranţilor hispanici, plătiţi mai prost. Existau şi tensiuni între locuitorii de culoare şi patronii coreeni de magazine.

“Tensiunile rasiale apar când lipseşte bunăstarea”

În timpul manifestărilor dedicate aniversării revoltei, liderii comunităţii au avertizat că aceleaşi condiţii care au dus la izbucnirea revoltelor încă mai afectează populaţia săracă, în pofida miilor de promisiuni de slujbe mai bune, şcoli şi supermarketuri făcute după încetarea tulburărilor. Multe promisiuni nu s-au materializat niciodată. “Dacă nu se vor face eforturi substanţiale de rezolvare a problemelor, vom fi aici pentru noi revolte. Tensiunile rasiale apar când lipseşte bunăstarea”, a spus avocatul Connie Rice, specializat în drepturi civile. Şeriful comitatuluiLos Angeles , Lee Baca, a spus că simte în aer disperarea. “Soluţia pentru autorităţile publice ar fi să iasă, să asculte vocile oamenilor şi să ofere soluţii”, a subliniat el.

Ce nu se spune
Cele mai multe victime nu au fost produse de oameni de culoarea, ci de armata americana. Cum a fost posibil ca armata, in cea mai democratica tara din lume, sa traga in plin in populatia care era majoritar neinarmata? Va ganditi, probabil, ca armata a fost nevoita sa traga in populatia inarmata,… dar nu a fost asa (ce prost ar incerca sa atace grupuri de militari sprijinite de blindate?).
Majoritatea populatiei negroide, afectate de somaj si deci de saracie, au luat cu asalt, cu mainile goale, marile magazine pentru a-si face rost de produsele de care aveau nevoie traiului. Evident ca nu cumparau, nici nu aveau cu ce… Astfel, cele mai mari concentrari de oameni nu erau la sediul primariei sau la sediile de politie. Cele mai mari concentrari de oameni erau in marile magazine, de unde a si inceput reprimarea revoltei.
Atunci, pentru a “proteja proprietatea privata” (acele magazine erau construite, de regula, pe niste suprafete concesionate), Garda Nationala si puscasi marini au deschis focul impotriva unor nehaliti care se aflau pe acolo.

CONCLUZII
Acum intelegeti de ce este atat de important pentru uni sa se faca Esplanada? Dintr-un astfel de loc o corporatie poate sa faca orice ajunge sa fie legal, chiar daca imoral, si nimeni nu o poate deranja in nici un fel: nici politia, nici angajatii, nici sindicatele, nici clientii si poate nici justitia, pentru simplul fapt ca, o dat semnat contractul de concesionare, in acea zona nu mai poate intra nimeni (nici macr pe strazile care teoretic sunt publice) daca administratorul vrea asta…