MARELE LUP ALB

O parte a tarilor exportatoare de cereale au interzis producatorilor sa-si vanda produsele pe piata internationala, masura ce agraveaza criza alimentara ce afecteaza in special tarile sarace care se bazeaza pe importuri, scrie cotidianul canadian Globe and Mail.

Preturile orezului si porumbului au atins un maxim record pe piata americana, iar graul a urcat la valoarea maxima a ultimei saptamani dupa ce Kazahstanul, al cincilea mare exportator de grau al lumii, si Indonezia, un important producator de orez, au introdus restrictii de export.

Iata ca exista si guverne care se gandesc la siguranta alimentatiei populatiei.

La noi se intampa altfel:

• se exporta tot graul in Ungaria sau Ucraina;
• In momentul in care se ajunge in criza se importa din Ucraina si Ungaria (practic este vorba de graul romanesc dat spre “pastrare ” vecinilor);
• de castigat au firmele de import-export care duc o politica de batjocura la adresa populatiei, mutand graul de colo-colo.
  

Iata de ce la noi pretul graului a crescut cu 150% in luna aprilie.

De ce guvernul roman nu adopta si el o masura de restrictionare a exportului, pana in momentul cumularii necesarului de grau pentru un an de zile?

In orasul meu s-a mai deschis un shopping city. De la deschidere si pana acum bulevardul este incontinu plin de ambuteiaje. Practic, daca pe timpul comunismului se statea la coada si se astepta sa vina masina cu carne sau cu oua, astazi se sta la coada intr-un mod mult mai modern: pe strada, la volanul masini, inaintand cate jumatate de metru pe minut, injurand la fiecare frana.
Nu inteleg… unde este schimbarea in bine? Pana mai ieri oameni mergeau la cumparaturi in magazinele din cartier, pierzand cel mult jumatae de ora, socializand, uneori, cand se intalnea cu vre-un cunoscut. Acum pierzi cam trei ore cu transportul, inca un ceas ca sa parcurgi intregul magazin, iar de socializat mai socializezi doar cand te injuri cu ceilalti soferi din trafic sau cand te imbrancesti ca sa obti un loc mai in fata la casa de marcat.

Oameni buni intelegeti:

• Supermaket-urile sunt la un pas de monopol pe vanzari, pot oricand falimenta un anumit producator. Gandeste-te ca un producator care face produse perisabile, are in productie marfa de cateva milioane de euro(daca lucreaza la scala nationala) marfa care intr-o saptamana devine produs finit, iar in inca trei expira si trebuie aruncata daca nu se vinde. Daca un supermarket il scoate pe producator de pe raft, producatorul pierde valoarea marfii respective, plus costuri aditionale mai mici, muncitori in plus care trebuie platiti din banii pierduti (desi nu produc), etc..
• Supermarketul-ul nu se supune la nici un risc, fiindca poate oricand sa aduca marfa din alta parte.
• De regula supermarket-urile, desi au promotii cu preturi mici, au un adaos comercial mai mare decat ceilalti comercianti, ceea ce inseamna mai putini bani in buzunarul producatorului, ceea ce inseamna ca un producator care cauta sa reinvesteasca permanent va avea mai putini bani pentru reinvestiti, deci vom avea mai putine locuri de munca pe viitor.
  

Dupa ce, în urma investigaţiilor pe piaţa insulinei şi pe cea a produselor pentru dializã, Consiliul Concurenţei a sancţionat mai multe companii pentru încãlcarea prevederilor Legii concurenţei, antibioticele au intrat, saptamana trecuta, in atenţia Consiliului Concurenţei. Investigaţia a fost declanşată in urma unei sesizări făcute de unul din distribuitorii firmei Antibiotice Iasi. Pină acum, mai multe societăţi care activează pe piaţa antibioticelor au primit vizita inopinata a inspectorilor Consiliului Concurentei.

Vreau sa fie foarte clar: legea este facuta sa protejeje pe cine trebuie. Organele statului pot doar sa verifice clauzele contractuale intre producatori, intermediari si beneficiari. Organele statului, practic, nu au cum sa verifice toate dedesupturile.

Retelele de medicamente nu sunt facute pe baza de contract. Reteaua este una neoficiala si se face prin racolare cum am scris in Retelele de medicamente - nasterea. Baza de date a retelei se afla la centru si de fiecare data cand se comanda un produs, in functie de cine il comanda si de structura retelei, se ofera comisioane de la capul retelei in jos, pana la persoana care face comanda (iata de ce unele medicamente straine sunt mai scumpe de doua, trei, sau chiar de 100 de ori deat produsele romanest; diferenta de pret trebuie sa acopere atat transportul cat si comisioanele oamenilor din retea).

Repet: acesta retea nu exista oficial si nici nu cred ca cineva va putea sa demonstreze ca ea exista!!! O sansa ar fi, de exemplu, ca sa se organizeze flagranturi in famaci, iar cand farmacistul dezinformeaza sa fie tras la raspundere (vezi si asta).

Grevele de la Mihailesti i-au iritat pe patroni Renault.
Muncitorii de la Uzina Dacia din Mioveni sunt ingrijorati, dupa ce pe un portal dedicat pasionatilor de automobile sa anuntat ca productia Loganului va fi mutata in Rusia, unde forta de munca este mult mai ieftina decat in Romania. Site-ul citeaza o declaratie a lui Antoine Zeiger, managerul departamentului logistic al firmei ruso-franceze Avtoframos, controlata de catre grupul francez Renault, relateaza Gardianul. Renault intentioneaza sa inceapa construirea unei noi versiuni a automobilului Logan in uzina Avtoframos din Moscova, la sfarsitul anului 2009 ori inceputul lui 2010.

Cum e posibil? Foarte simplu: pleaca asa cum au venit. Au venit cu utilaje vechi inpaletate si vor pleca tot cu aceleasi utilaje inpaletate.

Aceasta este societatea globalizata: o societate in care cei care detin banii si tehnologia hotarasc cat de prost trebuie sa traim, o societate plina de sarantoci care se roaga ca vre-o multinationala sa vina sa ii exploateze pentru niste maruntis, o societate in care guvernele trebuie ca sa ofere deduceri companiilor pentru a crea locuri de munca prost platite.

Actuala societate se aseamana cu cea din eviul mediu:

1. Companiile straine sunt ca nobili din trecut care erau scutiti de taxe si impozite.
2. Companiile romanesti sunt ca oameni liberi fiind sugrumati cu taxe si impozite (si care nici macar nu primesc deduceri pentru profitul reinvestit), fiind tinuti in frau ca nu cumva sa pape di piata celor mai mari.
   
3. Oamenii simpli (angajatii) sunt ca si sclavi care trebuie sa nu ii supere pe patroni (sa accepte lefuri mici, lipsuri in ceea ce priveste regimul de lucru, ore suplimentare in functie doar de cand vrea patronul) pentru a nu-si pierde locurile de munca (sursa de subzixtenta).