Pericolul din interiorul UE

Daca Dictatura este Stiinta Terorii atunci Democratia esta Arta Manipularii

Faptul ca Europa ca entitate politica incepe sa fie bolnava iar Uniunea Europeana ca institutie este intr-o grava dezordine nu poate fi negat. Dar nici unul dintre remediile despre care se discuta acum nu poate schimba lucrurile in bine. Respingerea prin referendum a Constitutiei UE de catre cetatenii francezi si olandezi este un semnal clar ca trebuie renuntat la acest document ridicol si, totodata, e necesara o regandire totala a ideii de “Uniune Europeana”. Ceea ce birocratii de la Bruxelles nu vor nici in ruptul capului! Elita UE dovedeste nu doar o lipsa de putere intelectuala ci si o perseverenta si o orbire vecina cu imbecilitatea. Asa cum marele poet Schiller spunea: “Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar.”
Slabiciunile fundamentale ale Uniunii Europene care trebuie remediate, daca se doreste salvarea acestui proiect, sunt urmatoarele. In primul rand, UE a incercat sa faca prea mult, prea repede si cu prea multe detalii. Jean Monnet, arhitectul “Tratatului Otelului si al Carbunelui”, eticheta originala a UE, a spus mereu: “Evitati birocratia. Ghidati, nu dictati! Reguli minime.”. El vroia sa evite Europa totalitarismului, fie el comunist, fascist sau nazist, in care fiecare aspect al existentei umane era reglementat de catre stat. El a recunoscut de asemenea ca instinctul totalitarismului stau adanc infipt in filosofia si mentalitate europeana si ca trebuie sa i se opuna cu tarie puterea liberalismului si a individualismul anglo-saxon.
In realitate insa, de o generatie si ceva, UE a mers intr-o directie total opusa celei gandite de fondatorii ei, astfel ca azi, UE tinde sa fie ea insasi un monstru totalitar care emite milioane de reguli si legi ce invadeaza fiecare colt al vietii economice si sociale. Rezultatele sunt infricosatoare: O birocratie imensa la Bruxelles cu fiecare departament clonat in fiecare din capitalele statelor membre. Un buget urias ce ascunde o coruptie fara precedent, o masina eficienta de spoliere a sute de milioane de platitori de taxe. Si peste toate, o reglementare totalitara a economiilor nationale.
Filosofia economica a UE poate fi descrisa de un singur cuvant “convergenta”. Scopul este acela de a face toate economiile nationale identice cu un model “perfect”. Ceea ce, asa cum s-a dovedit dealtfel, este formula perfecta pentru stagnare si declin. Ceea ce face sistemul capitalist sa functioneze, iar economiile dinamice, este exact opusul acestei conceptii: este neconformismul, inovatia, excentricitatea, inventivitatea.
Prin urmare nu este surprinzator ca Europa, care a avut cresteri economice rapide in anii 1960 si 1970, inainte ca UE sa se fi impus, a ajuns acum intr-un stadiu de stagnare. Rate de crestere economica de 2% sunt rare, exceptand poate Anglia care a urmat in anii 1980 modelul american al pietelor libere. Somajul de asemenea este foarte ridicat, peste 10% in Franta, si chiar mai mult in Germania, la fel de ridicat fiind doar in perioada Marii Depresiuni din anii 1930. Este firesc ca somajul ridicat si cronic sa genereze frustrari care se exprima in diverse feluri. Un astfel de mod de expresie este si rata natalitatii extrem de scazuta care genereaza scaderi ale populatiei.
Un alt aspect fundamental al maladiei provacate de UE este faptul ca UE a intors spatele trecutului sau istoric. Europa a fost practic o imbinare a culturii clasice greco-romane cu crestinismul. Bruxelles-ul le repudiaza pe ambele. In noua “Constitutie” a UE nu se face nici o mentiune la originile crestine ale Europei, mai mult, crestinii practicanti nu pot detine functii cheie in birocratia UE. Ultimul mare om de stat din Europa care a pus accentul pe contextul istoric si cultural al unitatii europene a fost Charles de Gaulle. El dorea o „Europa a patriilor”!
Nici un membru al elitei UE nu mai foloseste un asemenea limbaj. UE nu are nici un continut intelectual. Marii scriitori nu au nici un rol in ea, cu atat mai putin marii ganditori sau oameni de stiinta. UE nu este Europa lui Thomas D’Acquino, a lui Luther sau Calvin – dar nici Europa lui Galileo, Newton sau Eistein. Acum 50 de ani, unul dintre fondatorii proiectului european, Robert Schumann, se referea adeseori in discursurile sale la Kant, la Thomase More, Dante sau la Paul Valery. Pentru el, constructia Europeana era “o problema de morala”. El vorbea de asemenea despre “sufletul Europei”. Astazi, asemenea expresii nu au nici un ecou la Bruxelles.
Pe scurt, UE nu este un organism viu, cu o minte, un spirit si un suflet. Si daca nu va reusi sa gaseasca asemenea dimensiuni nemateriale, dar esentiale, va deveni curand un cadavru, corpul simbolic al unui continent mort.

Caracterul totalitar al U.E. reiese cel mai bine din studiul noii sale “Constituţii”. Astfel:
U.E. îşi schimbă statutul din cel actual de organizaţie bazată pe înţelegere mutuală, devenind un veritabil nou stat. (art I.1). Astfel, U.E. capătă personalitate juridică, legile sale având întâietate faţă de cele ale guvernelor naţionale (art I-6). Totodată, U.E. îţi propune să realizeze o “coeziune” între statele membre. Pe scurt, noua constituţie înseamnă dispariţia ţărilor europene.
Se creează instituţia preşedintelui U.E. (art I-22) care va fi cel mai puternic om din noul stat – mult mai puternic decât actualul preşedinte al Consiliului. Noul preşedinde va fi practic un împărat, neales de cetăţenii europeni, nici măcar la modul indirect – prin parlamentul european (organism dealtfel pur decorativ).
Noua constituţie permite U.E. să aibă o politică externă şi de război comună (art I-12). Statele membre sunt obligate să se conformeze necondiţionat acestei politici. Va exista un ministru de externe al U.E.(art I-28)
Guvernele naţionale nu vor avea dreptul să facă legi, exceptând doar anumite cazuri. Legile comune acoperă practic toate domeniile: piaţă internă, politici sociale, agricultură, mediu, protecţia consumatorului,transportul, energia, “libertăţile”, securitatea justiţia, sănătatea publică etc.
Sistemul actual de veto naţional va fi eliminat. Legile “emanate” de la Bruxelles vor deveni obligatorii pentru toţi cetăţenii U.E.
“Reforma justiţiei” înseamnă crearea unei structuri proprii a U.E. cu procurori, curte supremă (Art III-273). etc. Codul penal european va elimina codurile penale naţionale. De asemenea, se va crea o forţă poliţienească numită Europol, care va beneficia de imunitate în faţa guvernelor naţionale.
Prin articolul II-112, drepturile fundamentale ale omului pot fi “limitate” dacă acest lucru este “nesesar pentru obţinerea obiectivelor de interes ale U.E.”. Articolul II-114 interzice orice campanie politică de a critica orice aspect al Consituţiei Europene (DICTATURA!!!).
Actuala structură de conducere a U.E. – total nedemocratică – va deveni prin Constituţie permanentă. Comisia Europeană, nealeasă de nimeni, este singura în măsură să propună legi (art I-26). Banca Centrală Europeană controlează finanţele U.E.
Posibilitatea unei ţări de a părăsi U.E. este practic nulă prin Constituţie.

In consecinta UE ar putea insemna:
- pierderea suveranitatii nationale, a culturii si a traditiilor noastre;
- aservirea completa a economiilor nationale;
- scaderea nivelului de trai;
- contributii financiare imense, pentru beneficii modeste;
- perpetuarea la nesfarsit a actualei clase politice corupte;
- reducerea natiunilor la statutul de coloni.

Asa cum era de asteptat, liderii UE au “negociat până târziu în noapte” şi au găsit compromisul: sâmbătă, la 5 dimineaţa, cancelarul german Angela Merkel a anunţat adoptarea “Tratatului European Simplificat” (noul nume al Constitutiei UE). Mai exact, au fost adoptate principiile generale ale viitorului tratat (care nu se va mai numi constituţional, desi in fond exact asta este!), acesta urmând să fie definitivat în cadrul conferinţei interguvernamentale care va începe la 23 iulie 2007, semnat cândva până la sfârşitul anului (Portugalia, ţară care va deţine preşedinţia semestrială a UE, speră ca semnarea să aibă loc deja în luna octombrie) si ratificat pana in 2009. Bineinteles, NU se va mai organiza nici un referendum popular in aceasta problema, pentru a nu risca iarasi “esecuri” cum au fost cele din Franta si Olanda.

Reprezentantul grupului ITS (independenta-traditie-suveranitate) din Parlamentul European, Philip Claeys, apreciază că tratatul semnat de curand ca nu este decît o “versiune camuflată a Constituţiei europene”, un text neînţeles, cu un puternic deficit democratic. Transparenţa şi claritatea textelor a dispărut, nu se vorbeşte despre Referendum şi nici despre rolul parlamentelor naţionale, iar ţările mai mici îşi pierd din puterile acumulate pînă în prezent. “Triumfalismul va dura puţin”, spune Claeys, adaugînd că rezultatele Referendumului din Franţa şi Olanda nu sînt luate în seamă de către instituţiile de la Bruxelles.
Uniunea Europeană riscă să se îndepărteze de oameni, şi ne întrebăm, în aceste condiţii, cît de puternică este ideea europeană şi pe cine vrea să mai atragă? Controlul cetăţeanului este redus la zero, mutare deficitară pentru preşedinţia germană, care lasă electoratul în afara normalului comunitar şi care va duce în curînd la un haos instituţional greu de controlat. O minoritate s-a impus în defavoarea majorităţii. Ajungem la riscul ca UE să nu poată fi înţeleasă, noul sistem transferînd funcţia legislativă către executiv şi judecătoresc. Bilanţul preşedinţiei germane reflectă starea de spirit a unei UE tot mai izolate de cetăţeanul de rînd, in opinia aceluiasi Philip Claeys.
O pierdere teribilă a acestui acord este eliminarea concurenţei libere şi loiale de pe lista obiectivelor, greşeală fatală la care Angela Merkel răspunde prin ideea că acesta nu este un obiectiv al eforturilor, ci un mijloc şi, de aceea, “am retras concurenţa de pe acestă listă”. De fapt, majoritatea eurodeputaţilor apreciaza ceastă chestiune drept incalificabilă, eliminarea concurenţei libere fiind un mod necinstit de a face afaceri.
Compromisul obţinut la Bruxelles, unul complicat şi netransparent, este un tur de forţă, dar nu e o nouă politică, ci o frică faţă de o Europă nesocială. Îngrijorarea nu poate fi diminuată în urma acestei strîngeri de mînă de la Bruxelles. Tratatul de la Roma a reprezentat un cec în alb care nu a reflectat opiniile cetăţenilor si se pare ca acelasi lucru poate fi spus si despre noul acord. Dimensiunea sociala a UE este amintită printr-un articol, dar este prea puţin pentru a promova echilibrul social. Nu e deci de mirare ca, cetăţenii europeni nu se identifică deloc cu noul produs.
Totusi, UE incearca sa faca tot ce se poate pentru a-i convinge. UE aloca anual fonduri în valoare de 5,6 miliarde de euro pentru derularea unei campanii menite să atenueze curentul eurosceptic, publicând inclusiv benzi desenate destinate copiilor, relatează the Sunday Telegraph în ediţia electronică. Pe lângă publicarea unor pamfleturi şi angajarea a foarte mulţi experţi în relaţii publice, UE cheltuieşte anual milioane de lire sterline pe organizarea unor excursii, fabricarea unor materiale didactice şi chiar producerea de benzi desenate, dezvăluie publicaţia britanică.
Potrivit lui Lee Rotherham, autorul unei noi cărţi care examinează cheltuielile UE pentru imaginea sa, asemenea iniţiative reprezintă “o încercare revoltătoare şi cinică de a îndoctrina tinerii”. Un asemenea exemplu este Jurnalul Europa, un cadou oferit de UE elevilor, potrivit cărţii “Inimi şi Minţi: campania de PR finanţată din bani publici pentru a ne determina să iubim Bruxelles-ul”.Jurnalul a fost trimis unui număr de 1,2 milioane de elevi din peste 9.000 de şcoli din Europa. Broşura descrie Parlamentul European drept “vocea poporului” şi susţine că UE a “îmbunătăţit calitatea vieţii de zi cu zi a oamenilor” (cand de fapt este exact pe dos!). Parlamentul Europan a aprobat, de asemenea, finanţarea unor benzi desenate intitulate “Operaţiunea Dragonul Roşu” al căror personaj principal, o anume eurodeputată Elisa Correr, este “implicată într-o serie de aventuri riscante şi fascinante în timpul exercitării activităţii parlamentare”.Personajul se luptă cu asasinii, urmăreşte un general care nu a respectat un embargo impus armamentului şi mai are timp şi pentru dezbatarea legilor drepturilor de autor, dezvăluie publicaţia britanică. Copiii italieni sunt delectaţi cu alte benzi desenate, denumite “Camillo e l’Euro” în care le sunt prezentate avantajele zonei euro.

Advarul despre Imobiliare

Pretul caselor este generat de un mecanism pur speculativ.

Oamenii au fost “dresati” sa se bucure cand creste pretul caselor, “semn” ca economia merge bine. Daca privim retrospectiv pretul caselor din anii 80 in comparatie cu nivelul salariilor si al beneficiilor de atunci vom descoperii ca acum este o discrepanta fantastica. Casele sau houseing-ul este de fapt singurul barometru real economic care arata unde am ajuns – din pacate salariile si profiturile generate de firmele mici si medii nu au saltat precum piata imobiliara – (sclavie).

Pietele imobiliare occidentale sunt monopolizate de corporatii de real-estate care nu sunt decat niste catalizatori pentru ridicarea nejustificata a pretului locuintelor vis a vis de cresterile real economice si salariale din tara. Acesti jucatori imobiliari traiesc din comisioane – vor vrea ca pretul ca fie cat mai mare ca sa isi mareasca profitul (comisionul) – fortand in permanenta pretul pietii. Daca o firma detine peste 50% din piata de real-estate – daca isi pune in minte la o conferinta pot ridica pretul caselor pentru o zona cu 10% super lejer. Tu cand vinzi o casa, ei te sfatuiesc asupra pretului cu care sa o vinzi – prin asta controleaza pretul pietii – ei sunt piata.

Mastodontii imobiliari sunt vasalii bancilor si creditelor imobiliare – o mana spala pe alta.

La urma urmei, chiar daca iti vinzi la anu casa de doua ori mai ieftin, nu ai decat doua alternative: ori iti cumperi alta foarte repede, ori iti cumperi o casa mai mica mai tarziu (ptc preturile vor continua sa creasca).

Arta si banii

In urma cu doi ani am scris o carte. Cartea era un roman care facea o incursiune in ocultism si preistorie.

Cand am dat-o spre publicare (spre mai multe edituri), una dintre primele raspunsuri a fost din partea unui academician care m-a felicitat pentru formatul lucrarii. Alte edituri mai mici ma incurajau sa merg la editurile mai mari.

La un moment dat unele edituri s-au aratat interesate, insa mi-au pus conditii.

In primul rand mi se atragea atentia asupra numelor folosite pentru pesonaje, nume care erau gasite ca fiind nepotrivite (folosisem substantive comune care defineau principala caracteristica a fiecarui personaj in parte). Aceasta poate ca nu ar fi fost nimic, dar mi se cereau si alte schimbari: trebuia sa scot toata informatia legata de preistoria si mitologia tarii noastre. Dar a mai fost ceva: vroiau sa-mi scoata unele fraze care prezentau idei care puteau formata omul ca statornic si cerebral.

Mi-am dat seama de niste lucruri:

• • Nimeni nu finanteaza arta de dragul artei;
  • Cine investeste in arta cauta ca prin mesajele subliminale pe care le prezinta acea opera sa formateze anumite opinii, prejudecati sau moduri de gandire;
  • O banca nu va investi niciodata intr-o carte care vrea sa il faca pe om cerebral;
  • O banca va investi intotdeauna in „arta” de prost gust, inbibata cu mesaje subliminale care sa il cocoseze pe om, care sa il faca sa viseze aiurea, si aceasta deoarece un om care nu este cu capul pe umeri se baga mai usor in datorii si trece mai des pe la banca.

Avortul

Celebrul Decret 770 a ucis sau a provocat rani fizice si psihice la fel de rele ca moartea.

Din disperare, femeile recurgeau la gesturi demente pentru a scapa de o sarcina nedorita, folosind sare, dero sau orice solutie despre care se vorbea ca poate ajuta la eliminarea sarcinii. Fierbeau patrunjel, cozi de muscata sau tot felul de alte plante.

A existat o vreme cind sucul de lamiie era cea mai populara metoda contraceptiva, iar sarcina se detecta cu ajutorul unui broscoi

In octombrie 1966, Nicolae Ceausescu semna Decretul nr. 770, prin care romancelor le erau interzise avorturile, sub pedeapsa inchisorii; singurele femei care aveau dreptul legal sa solicite intreruperea sarcinii erau cele cu virsta peste 40 de ani sau cele care aveau deja cel putin patru copii in intretinere.

In cei 23 de ani cit decretul amintit a fost in vigoare, in Romania se estimeaza ca s-au nascut peste 2.000.000 de copii nedoriti , dar au si murit cel putin 10.000 de femei, victime ale avorturilor clandestine.

In plus, copiii handicapati din nastere nu sunt doriti nici de stat; ei sint trimisi in adevarate centre, precum cel de la Cighid, cu cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Europa (in jur de 50%), devenind practic… nenascuti.

Legalizarea avorturilor a venit, asadar, mai ales ca un ajutor pentru femeile insarcinate care erau trimise de soti ca sa se descurce singure in a scapa de sarcina. Din acest punct de vedere s-a gresit, deoarece astazi, pe alocuri, se intampla invers: femei care isi doresc sa nasca sunt trimise sa avorteze, fie de proprii soti, fie de parintii care nu sunt deacord cu relatia odraslei.

Deci, care situatie este mai grava:

• • o femeie cu trei copii care nu isi permite inca un copil, care afla ca cel ce urmeaza sa se nasca va avea un handicap foarte grav, care vrea sa avorteze, dar nu poate din cauza unui decret, astfel ca isi provoaca singura un avort, ajunge la spital, dar in loc de ajutor din partea medicilor primeste palme, lumina in ochi si intrebari din partea unui securest;
  • o tanara de douazeci de ani care vrea sa isi pastreze sarcina, dar care este luata de parinti, flancata cu badigarzi si dusa la o clinica privata pentru a i se face un avort impotriva vointei ei?

Eu cred ca ambele situatii sunt la fel de grave. Solutia: a nu se merge cu reglementarile legale in ceea ce privesc avorturile nici intr-o extrema dar nici in alta.

Deasemenea in problema avorturilor nu se poate lua in considerare doar drepturile parintilor, ci si a viitorului copil. De ce? Pentru ca:

1. Ce drepturi are un copil care are o secunda de viata? Raspuns: toate drepturile omului.
2. Dar ce drepturi are un copil care mai are o secunda pana la a se naste?

Stiu ca pare putin deplasat si ca imi veti spune ca un avort se face doar pana in luna a treia, dar trebuie sa se aiba in vedere un lucru: deocamdata, avorturile se fac pana in luna a treia deoarece la ora actuala aceasta este perioada in care nu exista riscuri majore pentru mama, si nu pentru ca in a patra luna fatul ar avea drepturi, ceea ce inseamna ca daca maine se va afla o metoda ca sa se poata face avorturi in luna a opta nepericuloase penru mama acest lucru va fi permis.

Daca se va ajunge vre-o data ca sa se poata face avorturi nepericuloase pentru mama in luna a opta de sarcina, atunci ne vom trezi cu urmaoarea situatie:

1. Un copil nascut premarut (un fat iesit pe vagin), in luna a saptea de sarcina va avea drepturi
2. Un fat aflat in luna a opta (un copil aflat inca in uter) va putea fi scos si aceasta deoarece nu va avea nici un drept.

Striu ca unii dintre dumneavoastra vor zice ca atunci se va putea pune o limita prin care, de la un anumit moment al sarcinii, fatul sa aiba drept de viata. Bine, dar cine are dreptul, si mai ales pe ce criterii, sa puna o astfel de limita. La urma urmei, si atunci se va putea pune intrebarea: de ce cel ce are o secunda peste limita are dreptul la viata, iar cel ce are cu o secunda mai putin nu are nici un drept?

Ar mai fi de subliniat un lucru si anume ca demnitarii nu jura doar pe constitutie ci si pe Biblie, ceea ce inseamna ca o lege trebuie sa fie conforma si cu constitutia dar si cu Biblie sau cu orice carte considerata sfanta (deci corecta) pe care se jura la investirea in functie. Din acest punct de vedere bineinteles ca avorturile ar trebui interzise, mai ales ca pacatele aprobate de catre forul superior legislative, cad (din punc de vedere religios) asupra tuturor cetatanilor statului respective, indifferent ca practica sau nu practica acel pacat. Solutia pentru a ne scapa de asta ar fi o lege impotriva avorturilor fara norme de aplicare (ca tot sunt o gramada de legi fara norme de aplicare de pe seama carora infractorii urca pe scara societatii).

 

Parerea mea: s-a trecut de la o extrema la alta, pentru ca aceasta a fost proiectata ca o necessitate de catre “libertini”.

Solutia: doua legi:

• • O lege care sa interzica avorturile in cazul in care o sarcina ar aduce pe lume un copil sanatos;
  • O a doua lege care sa permita mai usor ca un copil nedorit de catre o familie sa poata fi crescut, respective adoptat, de catre o alta familia sau chiar de catre o persoana singura care are posibilitatea si care vrea sa creasca un copil.

• 

Conducerea tarii

Romania a fost o tara binecuvantata de Dumnezeu cel putin in ultima suta de ani, si aceasta deoarece a avut conducatorii pe care i-a dorit.

Din nevoie pentru unire, acum un secol, la carma tarii se afla o dinastie care a implinit cat de cat visul romanilor, dar nu a fost suficient. Oamenilor simpli nu le placea sa isi vada copii muncind inca de mici si nici faptul ca atunci cand nu mai puteai lucra nu aveai nici un sprijin social, asa ca au dorit o conducere care sa le indeplineasca noile doleante. Astfel a ajuns la carma tarii un partid (cel communist) care era dispus la niste politici sociale de anvergura, dar tot nu a fost suficient. Oamenii isi vedeau tara prea inchinata unui imperiu (URSS) si doreau ca tara lor sa fie una cat se poate de verticala, cu relatii benefice cu cat mai multe state, astfel, aparand regimul Ciausescu. Dar nu a fost suficient. Oamenii se saturaseri de oligarhii si doreau libertatea cuvantului, drept urmare a urmat un regim mai democrat, dar nu indeajuns, deoarece nu se putea trece de la valoarea proletarului direct la valoarea intelectului. Astfel, a venit la guvernare un om cu diploma, dar care avea un limbaj proletaresc (Ion Iliescu). Dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Oamenii, in urma unor dezinformari, doreau sa intoarca spatele intrutotul estului si sa se inchine vestului, iar in fruntea statului doreau un intellectual cu imagine pozitiva in vest. Astfel, in 1996, a urmat Emil Constantinescu, dar nici aceasta nu a fost indeajuns, deoarece noul regim, desi format in mare parte din profesori, nu au putut avea grija nici macar de invatamant (timp de doi ani profesorii din invatamant fiind mai mult in greva decat la ore). Atunci, oamenii, s-au gandit ca mai bine era inainte, astfel ca la conducerea tarii a revenit Iliescu, dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Oamenii au inceput sa retraiasca greutatile dinainte, dorind un conducator cu mana de fier, la urmatoarele alegeri, iesind invingator Traian Basescu. Dar nici aceasta nu a fost indeajuns. Ca fost capitan de vas, Basescu avea capacitatea de a conduce niste oameni care i se dadeau in subordine, dar ca presedinte, acesta, trebuia ca sa aleaga oameni cu care sa lucreze, lucru cu care bineinteles ca a dat gres (plecarea masiva a consultantilor de la Cotroceni, dar si neintelegerile cu oamenii din guvern).

Acum, oamenii vor un om care sa nu fie nici “sarac si cinstit”, nici mare intelectual, nici, care si-a dovedit calitatea de lider.

Pana acum ne-a costat destul. Cat o sa ne mai coste?

La ce ma refer? Ca sa va fac sa intelegeti am sa va spun un lucru: prin zonele rurale, atunci cand nu ploua, babele se roaga pentru ploaie, iar cand ploua prea mult, se roaga pentru ca ploaia sa inceteze, iar eu ma intreb de ce nu cer pur si simlu ploaie la buna vreme. Tot asa este si in problema prezentata mai sus: cat timp vom mai dori un lider in functie de problema care ni se pare mai arzatoare, ca sa ne dam seama ca trebuie sa ne dorim niste conducatori care sa ne fie buni din toate punctele de vedere.

Dezinformarea

“Abilitatea este apreciata mai mult decat inteligenta.” (Theogonis)
abilitate=imitatie…capacitatea de a face ceva pentru ca prinzi din zbor, adaptabilitate, oportunism, executie daca vrei.
Societatea vrea oameni abili = roboti, buni executanti, imitatori perfecti… sefilor le este frica de angajatii inteligenti ca intr-o buna zi le vor lua locul. Guvernelor le este frica de populatii inteligente (vezi tampirea constanta a maselor sub toate regimurile)…

Oamenii sunt invatati sa se lase mintiti, sunt invatati sa traiasca intr-o iluzie din comoditatea de a infrunta realitatea cu propria minte, prefera sa imite, sa copieze… Oamenilor le place sa imite, turma – vor sa obtina fericirea cu “mima aducatoare de noroc”, cu “the ultimate imitation”…. Oamenii nu vor sa fie liberi datorita faptului ca libertatea atrage responsabilitati, oamenii vor sa fie iubiti, intelesi – aici vin unii si ii manipuleaza, le dau ce vor ei sa auda si ii manipuleaza ca pe niste papausi.
Defapt totul sta in perceptie. Profesorii sunt niste Dresori de Minti Umane care actioneaza fara stirea lor la formarea oamenilor care nu gandesc, ci imita algoritmi de gandire si decizie, care cer indrumare, care nu au opinii personale decat asupra lucrurilor marunte…
Atata vreme cat sistemul de invatamant formeaza oameni care imita, repeta, mimeaza, copiaza si preiau, oameni care nu gandesc – astfel de oameni imbecilizati vor prelua ce-i mai rau in societate fara niciun discernamant intrucat asta stiu si au fost invatatati cel mai bine – sa copieze, sa memoreze. Spaga se invata in scoala o data cu primul fond de clasa, care oficial nu se strange, pe care nimeni nu il controleaza si pe care daca nu il dai esti certat in fata clasei!!!
Daca nu iti educi mintea sa functioneze intr-un anumit mod pana la o anumita varsta -asa ramai…
Acum vin sa va intreb – bun, profesorii sunt asa cum sunt, sistemul e asa cum e -macar cati parinti vad lucrurile in modul expus de mine…. foarte putini…

Distrugerea industriei romanesti

Cauze ce au dus la ingroparea in datorii (distrugerea) a industriei romanesti:

• • Desfintarea Ministerului Comerţului Exterior. O parte dintre cei care lucrau acolo până pe 22 decembrie 1982 au plecat cu contractele, ieşind din cadrul statului, luând legătura cu partenerii şi spunând că nu se mai derulează contractele prin firmele de stat, ci prin cele pe care şi le-au înfiinţat. La modul „eu mă ocup ca întreprinderile să-şi respecte contractele şi dv. îmi viraţi mie banii”. Unii, după ce încasau banii, nici măcar nu aduceau banii direct în ţară, ci îi băgau în alte mărfuri, din Vest, ca să caştige în plus. (acest minister se putea desfinta dupa infintarea camerelor de comert)
  • Desfintarea Comitetului de Stat al Planificării şi Aprovizionării Tehnico-Materiale. Acest minister se ocupa, de aprovizionarea interprinderilor. Printre primele măsuri, s-a desfiinţat acest minister, spunându-se să se descurce fiecare întreprindere. S-a ajuns ca întreprinderile de stat să cumpere una de la alta, prin intermediari, prin firme-căpuşă. După ‘89, fabrica spunea: „Mă ocup de producţie, nu de cumpărat, aşa că, dacă ai nevoie de metal, ia legătura cu firma cutare, intermediar”. Cel care construia maşini zicea: „Eu nu mă ocup de cumpărat, pentru că am firma asta prin care procur”. Deasemenea se mai ocupa si de planificarea retehnologizarilor in cadrul unitatilor industriale strategice (dupa revolutie nu s-au mai facut retehnologizari). (acest minister se putea desfinta dupa infintarea camerelor de comert)
  • Desfintarea Comisiei Guvernamentale de Ancheta, care a favorizat consecintele celor doua actiuni de mai sus (nasterea coruptiei).
  • Desfintarea Comisiei Nationale pentru Standarde, Metrologie si Calitate (in 1992), lucru ce a condus la neincrederea cumparatorilor in calitatea produselor romanesti si scaderea exporturilor.

Asadar, statul a ajuns sa fie cel mai prost administrator deoarece statul a ajuns sa nu mai aiba organe puternice de control, masura cea mai buna parand a fi privatizarea. Dar si aici, in cazul privatizarilor, la fel ca si in cazul administrarii de catre stat, “micile orgolii” si-au zis cuvantul.

Nu am sa fac polemica pe cazul privatizarilor ci am sa prezint doar cateva probleme:

• • Legea secretizarii privatizarilor, valabila si azi si despre care nimeni nu pomeneste nimic (nici presa, dar nici politicienii care cer, chipurile, desecretizarea anumitor privatizari).
  • Subevaluarea unitatilor. Daca fiecare unitate s-ar fi vandut macar cu pretul terenului de sub dansa, ar fi rezultat urmatoarele:
    • Nici o privatizare nu ar fi putut fi transformata intr-o afacere imobiliara;
    • Vanzarea utilajelor ca fier vechi nu ar fi acoperit nici pe departe pretul de cumparare al unitatii.

Dolarul

Banca Federala a SUA (Rezerva Federala) controleaza Dolarii si numarul lor atat in SUA cat si in lume. Aceasta banca este… stupoare: o banca privata !!! Nu are buget, de 70 de ani emite dollari pe piata fara acoperire in aur, NU este subiectul unui audit si nici un comitet nu poate stii sau face ceva pentru a superviza si controla operatiunile acesteia.

Acum intelegem de ce SUA nu plange dupa sutele de paleti cu dolari pierduti in Irak: UN DOLAR = O HARTIE COLORATA. Astfel SUA a avut de unde sa ofere bani Europei si in cadrul Programul de Reconstrucţie Europeană (Planul Marshall).

Dacă toţi banii ar avea corespondent în aur, atunci nu ar mai fi inflaţie, deoarece aurul are o valoare destul de constantă, doar cu mici fluctuaţii. In Romania, in anii ‘90, inflatia s-a datorat tiparirii de bani fara acoperire in aur.

Practic, dolarul este puternic doar pentru ca multi alearga dupa dolar!!!

Globalizarea

GLOBALIZAREA : Capitalism sau Sclavagism ?

FAPT :

In New Delhi s-a interzis vanzarea mancarii pe strada, ocupatie din care traiau zeci de mii de oameni. Mancarea vanduta era foarte ieftina. Nu numai ca vanzatorii raman fara slujba, dar oamenii care mancau de la ei sunt fortati sa manance la restaurant – unde nu isi permit. De ce ? Poate noilor indieni mai bogati nu le place cum arata – dar nu toata lumea poate avea o slujba buna orice ar face. Ceea ce banuiesc ca s-a intamplat – companii detinatoare de restaurante si supermarketuri influenteaza pe cei ce dau legile pe acolo. Toate sunt bune si frumoase dar nu mai ai voie sa vinzi ce produci, trebuie sa fii corporatie pentru “dreptul” asta.

Capitalism sau Sclavagism ?

Despre capitalismul si libera intitiativa toata lumea spune ca sunt bune, de ce sa nu poata fiecare om sa inceapa propria lui afacere cu el singurul angajat, sa vanda ce are in gradina sau ce gateste ? Asta inseamna capitalism liber – lucrul pe care s-a fondat America, aceea de la inceput.

Este mai bine ca cineva sa fie sclav la altul cu salarii cum sunt in India si apoi sa nici nu isi permita sa manance, sa fie subnutrit pentru ca nu mananca destul ? Stii foarte bine ca probabil afacerea lui nu se va dezvolta mai mult din cauza ca sunt zeci de mii ca el, deci ii spui : “lasa-te de ea, cauta-ti o slujba proasta, sau mori , nu imi place cum arati si ce faci” de la inaltimea slujbei tale middle class ?

POLARIZAREA SOCIETATII LA COTE MAXIME

2% din populatia globului detine jumatatea din resursele si bogatiile planetei si implicit ale celorlalti oameni. In 2006 s-a consemnat cel mai rapid ritm de crestere a averilor celor bogati din ultimii sapte ani, informeaza BBC. La nivel mondial exista 9.5 milioane de persoane a caror avere depaseste un milion de dolari, in timp ce numarul super-bogatilor, categorie in care intri numai daca ai in conturi peste 30 de milioane, este de 95 de mii de persoane. Cum spuneam ban la ban trage, anul 2006 avand cel mai rapid ritm de sporire al averilor celor mai bogati oameni din lume.

In acest context exista o serie de factori care fac ca averile sa creasca. In primul rand, in tarile dezvoltate precum SUA sau Marea Britanie s-a inregistrat o crestere economica puternica ce a rezultat in profituri mari pentru corporatii (outsource si concedieri de personal), Rusia a beneficiat din plin de preturile record ale materiilor prime pe care le exporta, iar Asia si-au accelerat ritmul de crestere economica.

Icoanele in scoli

ICOANELE

Desi vroiam, ca la inceput, sa va zic ceea ce ne invata preotii despre icoane, am sa trec peste aceasta, deoarece altceva este mai important in problema prezentei icoanelor in scoli.

Eu nu inteleg de ce, unii care militeaza pentru pluralism, in loc sa lupte pentru ca elevii care apartin altor orientari religioase sa aiba curajul sa isi exprime apartenenta la religia lor, discuta despre excluderea icoanelor din scoli, adica pentru ca cei crestini ortodoxi sa faca un pas in a-si ascunde identitatea religioasa.

Pe mine nu m-ar deranja deloc ca sa vad intr-o scoala atat simboluri ale religiei crestin-ortodoxe cat si simboluri ce apartin altor religii (indiferent ca apartin blocului crestin sau nu), la urma urmei, aceasta inseamna pluralism (acceptarea tuturor indiferent de religie) si nu ascunderea in case a simbolurilor religioase (ceea ce inseamna izolare).

Eu am sa va spun cum au ajuns icoanele in scoli (eram elev atunci cand au inceput sa ajunga icoanele in scoli). La inceput cineva a scapat, fara sa vrea, o iconita pe jos. Din respect, cel ce o gasea (indiferent ca apartinea sau nu dintr-un cult care sa agreeze icoanelor), o punea in picioare, pe rama de deasupra tablei de scris; asa a aparut prima iconita in clasa in care eu am invatat atunci. Mai apoi cineva a adus o iconita in rama… Asa s-a ajuns aici, iar ceea ce este mai important: ICOANELE AU FOST ADUSE IN SCOLI DE CATRE COPII.

Acum haideti sa vorbim despre „mesajele subliminale” despre care zic unii.

Preotii zic ca, cinstea pe care o dăm sfintelor icoane se îndreaptă către persoanele înfăţişate în ele aşa cum atunci când privim fotografia mamei sau a tatei, mintea noastră se îndreaptă către aceste persoane (mama sau tata). Deasemenea Sf. loan Damaschinul spunea ca „prin icoane suntem conduşi cu mintea la ceea ce este divin şi spiritual. Prin păstrarea memoriei celor pictaţi în icoane, suntem inspiraţi să-i imităm pe sfinţi”. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al preotilor icoanele sunt niste usi spre o persoana sfanta sau preasfanta.

Parapsihologii initiati pe lumina spun ca, la nivel astral, pe locul unde se gaseste icoana apare figura persoanelor si entitatilor de lumina care sunt pictate pe ele, ceea ce face ca in locul respectiv sa apara un zid energetic prin care demonii nu pot intra.

Eu am sa va spun altfel. Cereti-le copiilor vostrii sa inchida ochi, dupa care sa va scrie pe o foaie de hartie ceea ce au vazut in momentul in care au tinut ochii inchisi, sau spuneti-le sa scrie ceea ce le apar in gand atunci cand se duc la culcare si inchid ochii. Cei ce joaca un anume joc de calculator cu regularitate va va descrie scene din acel joc. Cei ce sunt microbisti va va spune ca au vazut un fotbalist preferat. Cei ce sunt cinefilmi, va vor spune ca au vazut un actor sau o scena de film. Fetele carora le place sa se joace cu papusi, va vor zice ca vad papusa preverata sau cea la care viseaza. Cei care au o formatie preferata, va vor zice ca vad formatia preferata (eventual posterul de deasupra patului) sau ultimul concert la care au participat…

Nu, nu vreau sa va ridic problema cum ca copiilor ar trebui sa le apara in gand cu usurinta o icoana. Ceea ce vreau sa va spun este o intrebare: UNDE SUNTETI VOI, IN GANDURILE COPIILOR VOSTRII?!

Poate ca unii dintre voi imi vor zice acum ca copii trebuie sa viseze. Nu am nimic de comentat. Intradevar copii trebuie sa viseze, dar uitati-va mai bine: PE FOILE PRIMITE DE LA COPII, NU SUNT NISTE VISE SAU NISTE PRODUSE ALE IMAGINATIEI! SUNT DOAR NISTE REPRODUCERI!!! Daca nu ma credeti, ceretile sa inchida ochii si sa incerce sa isi imagineze ceva ce doriti dumneavoastra (de exemplu sa vizualizeze o plimbare cu parintii sai), si veti vedea ca nu vor putea; nu vor putea decat ceea ce vad inainte de a merge la culcare (posterele, acelasi videoclip iar si iar, acelasi actor, acelasi fotbalist, acelasi joc…), iar cu timpul acolo va fi si inima lor!

Va veti intreba de ce copilul vostru este violent, dar eu va zic: priviti ce joc de calculator joaca astazi. Va veti intreba de ce vi se raspunde urat, dar eu va zic: vedeti ce filme vede el astazi. Va veti intreba de ca fata voastra vrea sa arate ce un picamar, dar eu va zic: priviti starul preferat al ficei voastre. Va veti intreba ce ce copilul vostru nu se imbraca adecvat cu vremea de afara, dar eu va zic: priviti posterul de deasupra patului. Va veti intreba de ce isi pierde timpul, dar eu va zic: astazi de ce ii lasati sa se uite ore in sir la aceleasi videoclipuri pe care le-a vazut de n ori…

Stiu oameni, care desi nu apatin unui cult religios care este deacord cu icoanele, pun icoane in camera copiilor, deoarece doresc ca inainte de culcare, copilul lor sa vada imaginea unui chip bland. Oricum, iconomia este prezenta si in biblie: cand Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa faca chipuri de heruvimi si serafimi pe perdeaua ce separa Sfanta Sfintelor de Sfanta (nu i-a carut sa faca idoli ci icoane), cand Mantuitorul isi lasa amprenta fetei pe naframa Veronicai, precum si cand Sf. Evanghelist Luca (doctor si pictor) picteaza chipul Maicii Domnului cu Pruncul in brate.

• • P.S. Indarjirea cu care lupta unii pentru a scoate icoanele din scoli imi aduce aminte de teoriile umanismului laic, care nu este nimic altceva decat o conceptie aflata intre comunism si nazism…